naiv tânăr făt frumos tare mândru şi chelos

după ce nesăbuit vânător amuşinând urma iubirii
de la izvorul nesecat al vorbei spre misteriosul labirint
asemenea argonautului disperat după lâna de aur
pierdut prin păduri bătrâne ori jungle încă necălcate
precum curca de cocoş şi baba vergină de moş
flămând şi însetat am nimerit direct prin ochiul furtunii
clondirul fermecat în care supura nectarul de fotoni
al pieritoarei stele ce ca o muiere nemurirea-şi germina
orbecăind neghiob în beznă mă strecuram printre cuante
energii stranii umilind gravitaţia mă înălţau dincolo de cer
marea nebunie de afară dezlănţuire cu fulgere şi trăznete
ce mă împinsese către peştera ferecată îmi sporea îndoielile
ca un picamer în cap îmi pulsau gânduri bete
de damful dulceag acidulat al ciorbei de feromoni
împiedicându-mă să dezleg taina din ghiocul ţigăncii
care-mi bolborosea despre ulciorul unui trup de fată mare
ce mă aştepta timidă şi zgribulită să-mi testeze polaritatea
miner nepriceput abia săpam tunel prin umectul prafului stelar
terenul accidentat zgomote ciudate şi temperatura în creştere
dar mai ales lipsa de experienţă mă îndemnau la precauţie
dară eu nătătol fără orice protocol desculţ şi cu capul gol
nu păşam alunecam nerăbdător şi semeţ înainte înapoi
cu aproximaţie călăuzit de imaginara hartă a instinctului
ca omidă a păcatului către sămânţa mărului sacru
din al cărui ispititor fruct ştiam că mi-e interzis să muşc
păcătos notoriu atras de tainica chemare a sfântului blestem
mă târam prin focul iadului mestecând ceva cu gust de rai
târziu cam după ce habar nu am cum mi-am dat seama
că scheletu-mi rămăsese afară şi sunt pe cont propriu
mi s-a urcat sângele în creştet şi am început să mă întăresc
creşteam creşteam de parcă mâncam din baniţa cu jăratec
şi ca în poveste din gloabă deveneam cal nărăvaş
gata să înghit pe nemestecate toată ot(r)ava dorului
mi-am dat drumul am început să nechez şi să mă încur
sălbatic într-o cursă în care dărâmam orice obstacol
vinovat buiestru fără frâu fără căpăstru pactizam cu universu’
într-un dans frenetic în care olog valsam în ritmul vieţii
pe ameţitoarea pajişte unde ascuns mă pândea lasoul
mă încuram muşcam cântam loveam ignorând pericole din jur
dar să nu o mai înfloresc ori vorba să prea lungesc
exact ceea ce cândva ursitoarea îmi spunea s-a şi întâmplat -
îmbrăţişarea cleioasă fierbinte umedă şi perfidă
ca strînsoarea fatală a unui animal constrictor
în al cărui abdomen cinez că uite încă mai halucinez
când m-am trezit aveam creierii împăştiaţi cât calea lactee
epuizat şi ruşinat am vrut să fug să fug şi să uit
dar jur că încă nici acum nu ştiu eram tatăl eram fiu
cred că plin de ape am rămas ascuns ca într-o gaură de şarpe
din care obosită iubirea cât o inimă mă sapiensa idee
ca o şirtă care se mărgărita ba se deşira ori se povestea
şi uite aşa armăsărind din stea în stea du-te-n sus şi vino-‘ncoa
când pe jos şi când în şa tot petrecându-mă soarta

sănătos şi duios am crescut acolo os până am ieşit pletos