Dimensiunea conflictuală a dialogului sau conflictul ca mod de dialogare este reprezentată de capacitatea acestuia de a fi conflict/contrazicere/combatere/confruntare, o îndistanțare care distruge apropierile pentru a crea căi de împărtășire, care construiește autostrăzi de comunicare pentru a permite cuvintelor să transporte idei în toate direcțiile atât pentru un profit reciproc al participanților, cât și pentru o problematizare care tensionează și detensionează ritmat prezența prin distrugerea acestuia și transformarea sa în neprezență. Dimensiunea conflictuală a dialogului este dată de distanța pe care o așezăm între cuvinte spre a exprima opțiunile prin care dialogul își poate rostui propria existență. Dialogul este adevăratul război al gândirii. În lipsa acestuia nu putem vorbi despre noi, ci numai despre mine sau tine, ceea ce reprezintă argumentul primordial al conflictului. Astfel, lipsa comunicări nu este aceiași cu lipsa dialogului, deoarece dialogurile pot comporta adevărate dimensiuni monologice, pe când comunicarea nu poate exista în acest context ca exprimare, deoarece, spre a fi, necesită cu vehemență prezența a două dimensiuni care să se manifeste fenomenologic spre evenimențierea rostirii prin intermediul căreia se rostuiesc, cărămidă cu cărămidă, podurile care leagă orizonturile lumii, care țes pânza mesajului, imaginea ideii și vibrația care pulsează între răsăritul și apusul interminabil al ființei prin intermediul căreia persoana își exprimă esența. Dialogul, așadar, trebuie să fie belicos! Altfel este numai un sac de carne pe care îl înfășurăm în pânză, îl ungem cu uleiuri aromate și îl îngropăm în speranța învierii fără a crede în Înviere. Conflictul dintre cuvinte este o necesitate pentru a fi vii prin limbă. Poate că, numai dacă ne gândim la modul în care poeții cântă ceea ce cuvântul poate exprima înțelegem cât de important este dialogul, deoarece ei dialoghează într-un mod pe care cu toții îl înțelegem, deși nu cu toții îl putem rosti asemenea lor. Dialogul este, prin urmare, o stare lirică care înalță și coboară, sfâșiind natura umană și ființa umanității. De fapt, dialogul este războiul lumii pe care aceasta îl poartă cu sine dintotdeauna și îl exprimă în moduri atât de diverse. De aceea, întotdeauna numai în dialog se află, întreagă și mereu prezentă, existența numai ca poezie.