Omul utopic are în loc de entități în lăuntru un falanster ca un sistem format din utopiile ce-i sunt configurațiile și ființează în supranatural, circulă de la misticism la puritate și mentalul lui posedă o spiritualitate ce agreează anumite utopii pe care vrea să le încastreze vieții care ar alterna între extravaganță și non-conformism.
O realitate utopică nu ar decădea în irealitatea manipulând himerele și înșelătorul, ci ar absorbi inversul teluricului, concretului, profanului, laicului și finitudinii și ne-am mula pe utopiile din realitate devenind din oameni telurici oameni utopici.
Omul utopic a renunțat la rațiunea legată de concret, și-a inoculat misticul pur în spirit și a dat entităților din lăuntru funcții taumaturgice.
Omul utopic și-a proiectat ființarea în absolut, senzorialul său palpează utopiile din care unele au forță transfiguratoare, iar altele au forță prodigioasă.
Omul utopic a găsit mijloacele de a se debarasa de lesturile, impuritățile, condiționările și limitările existențiale și la contactul dintre utopiile pe care și le-a inserat în matrice și teluric acesta din urmă și-a pierdut substanța inferioară și a căpătat o substanță utopică care sublimează și transcende coordonatele, matricile, structura și axa ființiale, iar sistemul omului se acordează la utopiile tangențiale la cercul ființării.
Omul utopic și-a înlocuit elementele telurice din matrice ce aveau conținut de laic și profan cu elemente cu consistențe și forme de utopii care dacă s-ar materializa în concret l-ar epura de teluricul întinant și degradant și l-ar acorda la absolut și omul ar ieși din coordonatele ființării prin care a fi-ul se mișcă influențat de restricții, limitări, vetust, inhibiții și prejudecăți și ar pătrunde în coordonatele utopiilor prin care a fi-ul s-ar deplasa prin puzderie de puncte nodale și fiecare ar deține misterele, miracolele, minunile și superlativele prezervate de câmpul utopiilor.
Omul mistic apreciază omul utopic, iar misticismul său are corelații, similitudini și similarități cu utopiile și amândouă sunt preeminente din punctul de vedere al promisiunilor, viziunilor și sensurilor față de teluricul care modelează un om ce circulă într-un interval bine delimitat și prezervat de legi.
Omul mistic ascultă de meta-legi, iar știința sa preferată este metafizica și utopiile ca forme se află deasupra misticismului, însă din punctul de vedere al consistențelor se situează dedesubtul misticismului care ar dori să ființeze într-o realitate transcendentală, pe când omul utopic ar vrea să împânzească spațiile ființiale cu utopiile care descriu și aprofundează cea mai bună lume posibilă care s-ar întrezări dacă omul s-ar debarasa de mundan, teluric și materialism și și-ar reseta complet existența.