Mai la stânga este numai starea mea
de om cumpănit și prea gânditor, îndreaptă lămâiul
numai preavândut lămâiul se întoarce olecuță mai gânditor
ies din casă
repede
trag la o parte perdelele sunt, de in, și prin ele și prin geam vedeam, ieri, satele
dacă în carnea mea, zac luntrașii
atunci ce să spui despre drumul din mine care se face cărare
și în oasele mele, numai liniște
de se simte de departe mirosul de mare și scoicile cum miros
ia să îmi așez eu tălpile în mare și să prind miros de alge agățate și de meduze
miros a mare și asta mă face mai sănătoasă
îmi dă o stare de vărsare genuină a mea în apă un fel de contopire cu
mirosurile mării
mai ieri, mi se spărsese în fereastră ulciorul*
deschisesem prea tare ferestrele și vântul l-a doborât
apoi am așezat niște pitici în fereastră
sunt un fel de pitic violet, dar sunt femeie de lapte
dimineața, de la lăptărie vin și se uită pe fereastra mea către sate
încarcă sticlele (din sticlă) de câte un litru, cu laptele, lăptăresele
și apoi se duc să îl arunce în mare
pentru că laptele lor e mai bun
dar al meu e mai gras e de-acasă
pentru că l-am văzut pe geam, văzusem satele
poate adevărul cu privire la lapte seamănă cu un fel de cărare către adevăr
sau cu ferestrele mele
îți iei opincile pe picioare îți legi de picior șireturile strâns strâns
mai la dreapta este numai starea mea de sare
dar nu o să neg astăzi salina
pentru că în salină mai demult au clădit o biserică
și câtă liniște...
e tăcere în lume și e liniște...
în salină se aude un clopot bătând, dar totuși e liniște...
Mă gândeam astăzi să le spun să scoată biserica afară din locul cu sare
clopotarul nu m-a ascultat
pe mine
în salină era numai un mic clopot dar mare
apoi, mă gândeam la oasele trecutului din peștera urșilor
apoi, nu știu cum...
un clopot a început să bată...
E păcat când în lume oamenii mănâncă câteodată
pufuleții copiilor
Atunci Dumnezeu Fiul ține la El toți Fiii pământului
și ei se simt bine
capătă din nou pufuleți
Doamne, scoate afară din salină biserica aceea, într-o zi, de lângă stalactitele de calcar
ce să caute o biserică de fapt
lângă calcare și lângă oase de urs pierdute în calcare
nimeni nu face un foc ca să te vadă dedesubtul pământului
Eu merg peste tot Eu merg peste tot Eu urc și cobor așa cred c-a spus, cred
Eu merg peste tot Peste tot
Eu urc și cobor
În biserica aceea din salină tot urc și cobor
rugați-mă cobor la voi și să nu mă uitați
vrei pâine? am întrebat apoi o pasăre iar ea s-a zvâcnit
vedeam în ea tabăra unde am stat la șapte ani și focurile de tabără
o vedeam albă și mare ia să bat din buze ca un nebun alb, bastonul meu
de bătrân
poate nimic nu contează în viață
nu sunt vânt
nu sunt floare
nu sunt un om fără oase
și atunci cred am înțeles despre viață puțin parcă mai mult.