Era o foarte complicată oră de noapte
Scânteiau, de fapt, licuricii, la mine pe sub acoperiș
îmi luminau
coșul cu pâine și numeroasele ulcioare cu apă
pe care le-am scos
ca să le vadă, foarte bine, vecinii
să vadă dacă cumva îmi putreziseră pâinea și carnea de vacă
dacă se stricase tocana cu cartofi și cu murături
sau poate dacă apa din ulcior s-a stricat
și într-o zi cu stele albe
te aude numai dumnezeu
făceau gălăgie, le făceam, de fapt, în ciudă, mașinilor gălăgioase
vecinilor care vorbeau, noaptea, despre facturi și politică
și atât de multe inutilități
imixtiuni mari trădări prăsiri și alegeri
iar eu
care eram
foarte departe de grajdul unde înnoptase inorogul domnului Napă,
mă apucasem să curăț
din timp
paiele
de stratul de argint de deasupra
și de zăpada, care poate pe unele paie le udase
aveam să le primesc după ce mănoasele grâne
își vor lăsa boabele
să le vadă și să aleagă Dumnezeu dacă e bun ceva
și să judece!
Doamne, dă-mi, mie, rogu-te, paiele
dacă rămân...
Tu, care ești mereu apropierea mea și dacă la tine aș trage
ca un om singuratic
dă-mi, mie, rogu-te paiele
că vreau să mă duc, în sat, până la grajd
acolo, este pesemne un inorog foarte tânăr dar obosit
o rândunică murdară cu o codiță foarte șoadă și drăgălașă
cântă într-un cuib întocmit tocmai lângă un ochi de fereastră
dă-mi doamne, după ce alegi, grâul de neghină, sau porumbul, doamne,
dă-mi, mie, paiele,
că se apropie, Doamne, Crăciunul, și în grajduri e frig
peste Bethleem, se opriseră o mână de stele foarte albe și era
o cale de paie bune, că erau necesare și bune
pentru Fecioară,
ca să nu se mai sperie, de la atâta frig
că, eu, ce să îți dau,
în vremea Colindelor, îți dau adevăruri
de-ale mele pe care le-am scos din șosete
și sunt desculță,
până când oamenii îmi vor urla să mă încalț
că vine Moș Nicolae, cu paiele.