Surogatul în viață atrage erorile care dacă sunt exacerbate se transformă în enormități de care se prind anomaliile și malformatul schilodind dimensiunile existențiale deraind înspre distopie și deformând viziunea îndreptată înspre negativ.
Erorile se dizolvă în contact cu analiza lucidă și rațională și devin prolifice dacă absorb mistificările, iluziile, falsitățile, înșelătorul și trogloditul.
Promisiunile neonorate își relevă erorile încuibate în deziluziile care traversează omul neprezervat de analiza care-și creează un câmp rezilient împotriva erorilor, deziluziilor, decepțiilor și nereușitelor.
Erorile făcute în realizarea unui obiectiv și în finalizarea cu brio a unui proiect important ne scad stima și aprecierea de sine și devin un obstacol și o piedică în calea construirii succesului pas cu pas, etapă cu etapă.
Neofiții sunt traversați de erori ca niște fluxuri de energii negative care destabilizează sistemul uman cu configurații de entități interioare, care măresc forța negativă în detrimentul forței pozitive și care șubrezesc dialectica a cărei mărime și calitate sunt direct proporționale cu dimensiunea și superlativele adevărurilor care o structurează.
Prostia face erori în serie și când gestionează un adevăr îl face minuscul, fragil, inserându-i surogate, iar eroarea unei inteligențe apare în umbra unui adevăr căruia i s-au forțat limitele și acest tip de eroare se propagă până cuprinde acea parte a umanității în care s-a manifestat inteligența.
Erorile posedă o forță de frecare care frânează evoluția accelerată, pe când superlativele fără erori, falsități și surogate amplifică evoluția.
Ar fi uluitor să trăim modelați de superlative, acestea ar fi suficiente pentru a-și aplica metanoia pe lumea actuală, îmbunătățind-o, epurând-o, transcenzând-o și acordând-o la cea mai bună lume posibilă, încercând să coincidă cu ea.
Erorile evidențiază neputințele, slăbiciunile și penuria de adevăruri, una din sursele lor sunt defectele ce deformează, denaturează și distorsionează calitățile neofite, altă sursă este haosul pe care-l extinde inflația de gânduri confuze, debusolate și echivoce amplificând îndoielile ce pliază întrebările pe o conștiență precară.
Erorile iau forme de obstacole dispuse în calea deplasării vieții prin continuitatea spațio-temporală și stârnesc teama de eșec care-l împinge pe omul traversat de angoase și aprehensiuni înspre sinecură și dacă se înstăpânesc în ființă aceasta este supusă micșorării.