A locuire-n taina ta târzie
E umbra ce în piept a prins să-mi crească
Spre ceruri de tăcere nefirească
Ce se pitesc în ploi de poezie.

Aștept un vis în veci să mă renască,
De miez mi-e coaja vorbelor pustie
Dansând zadarul aprig pe hârtie,
Amnar de stih ce n-are-a muzei iască.

ÃŽn risipirea vremii scriu pe tine,
Femeie fără foc de respirat
Și fără nemurire a deține.

La facerea cuvântului curat,
Să trag o veșnicie la dentine
N-am drum decât al slovei de furat...