poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-05 | |
Discrepanța cea mai mare este cea dintre minus infinit și plus infinit, întinsă pe dimensiunea unui dublu infinit capabil să umple cu substanța sa două universuri, iar discrepanța dintre savaot și diavol nu se referă la dimensiune, ci la sensul ei.
Dumnezeu are o dimensiune pozitivă, iar diavolul una negativă, discrepanța reliefează și antiteza cosmică dintre lumina pe care o procesează și gestionează Dumnezeu și întunericul asimilat și modelat de diavol. Discrepanța relevă și puritatea, căci Dumnezeu este pur și sacru, iar diavolul este întinat și păgân și în erorile și defectele repetate și augmentate se prefigurează diavolul, iar în adevărurile și superlativele multiple se întrezărește savaotul. Dumnezeu a creat din univers o ființă și a înzestrat-o cu o forță apropiindu-se de infinitul pe care Dumnezeu l-a limitat pentru a nu-i depăși puterile, căci altfel infinitul ar trece și în alte universuri fiecare cu propriul lui Creator. Dumnezeu a grefat pe imanența ființei universului substanța sa ființială care s-a transformat în sufletul universului. Dumnezeu a creat lumi locuibile antropomorfe ale căror matrici au elemente similare elementelor matricei lumii noastre. Păgânul pervertitor are înclinație înspre demonic și își scrijelește blasfemia și sacrilegiul profanatoare pe frontispiciul unei vieți care s-a întors cu spatele la creație, vocație, inventivitate și adevăruri și a deviat înspre erezia ce ostracizează sacrul, sfințenia și virtutea convertind omul la eshatologie, exoterism și dialectică religioasă a căror sinergie dă convergență destinului uluitor și uimitor pe care umanitatea îl poate avea dacă își acordează imuabil, constant și definitiv a fi-ul la esența divină din noi. Soluțiile optime extrag aporiile din probleme și au ca efect prefigurarea succesului care stimulează inteligența, inventivitatea, perseverarea, viziunea și intuiția. Când nu se găsesc soluții viabile și rezistente la probleme acestea capătă aspecte de vicisitudini, piedici și obstacole care suprimă succesele și aduc insuccesele într-o competiție acordată la succese, căci insuccesele apropie omul de inferioritate și dacă omul pătrunde în ea, prostia se profilează amenințătoare și oripilantă. Soluțiile optime acordează gândirea clară la sinele superior, la spiritul creator și la perfectibilul hiperbolic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate