poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-26 | |
nimeni nu își mai aducea aminte
de vechea mea kiri eram numai vechea mea kiri eram o plângăcioasă numai privită de deasupra vezi ce faci, mănâncă foarte multe cireșe mănânc, da, mămânc copacul e rupt, dar mănânc nu mi-e bine dar sunt în haine bune și mai groase numai privită de sus e un fel de ochi care vede nu spune dar vede poate mă vede și pe mine și că stau pe lângă cireșul ce de mult a pocnit eram vechea mea kiri doar un email vechi șterseseră totul pentru că miliarde de bătăi de inimă rămăseseră peste mine ca niște dunguțițe semi-opace înspăimântătoare oricum trecuse foarte mult timp de bătăi de inimă pentru mine nu îmi e frică nu mai îmi e și pe urmă eram doar vechea mea kiri prietenii îmi spuneau kiri era doar un alint mai stilat kiriasha, nu știau de unde vine tâmpenia asta viața mea se ștersese cu un space-bar videam iluzii pe doi bani până mă făceam plisc roșu pentru păsări nu mai trecusem prea mult prin tot coșmarul cu copilul și bățul de gâște care încerca, obosit, să mă alunge de fapt ce să aibă unii cu mine probabil răul le stă unora în piele și nu-i lasă să își afle în treabă păsările stau pe un nufăr nu stau gâscarul m-a confundat cu o floare zburătoare și aveam cumva tălpile deja pregătite multe păsări sălbatice nici măcar nu se prea coboară și oamenii sunt totuși atât de legați, aici jos, de țărână încât uită naiv! că păsările și victoriile se ridică totuși deasupra și culmea că nu știam dacă erau albe sau negre primeam toate în pasăre eram, eu, kiria, dar deasupra visam nu dormeam că eram mai mult decât sunt dar visul nu face vreun rău nimănui este albastru cu verde turcoaz? și pătruns de înserare totuși albastru cu verde (nici măcar mie) visele sunt portaluri eu stau cu chirie în toate chiar și aici între (printre) lume încât poți să atingi picăturile de vopsea de pe perete și să surâzi să încerci să zâmbești și apoi să dai bună ziua dacă vezi omul de după umbrelă și dacă el nu ți-a făcut niciun rău niciodată nu îmi mai aduc aminte prin ce locuri am fost visându-te copacule căutându-te și nu voi vorbi prea mult despre asta aveam și eu tinerețea mea caldă și molcomă așteptam să mă întorc de unde am plecat așteptam cerul era terapeut și tapetat cu un nufăr imens negru numit noapte odată o să trec **printre** sau cel puțin așa îmi doresc m-ar fi impiedicat tata dar de jos vedeam stelele m-aș fi trecut dincolo de noapte mai ales de pătura de nori ostracizantă treceam pe la sudul lumii și la est care să mă întorc de unde plecasem pe aici eram chiriașă mă bâlbâiam în aritmii și mi se ierta de acasă cum fiecare casă este acasă și albă eram să fiu o metodică până ajungi la final poate capătul, punctul, visându-l (altfel, nu poți)până atunci femeia aceasta prostuță a voastră stă pe aici cu chirie mănâncă foarte multe cireșe cine visează cine nu visează o simplă femeie trebuie să trec prin nufărul acela odată, mă amână pământul, emil, copacul ei e jos și îndoit peste el a trecut toamna cu braț prea vânjos și l-a rupt și dintr-un copac rupt poți lua cireșele sunt desigur foarte bune, ești șoadă, vezi tu ce faci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate