Motto:
„Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, nici un vânt nu este favorabil bărcii tale.”
"Dacă lipseşte ţinta, viaţa e o rătăcire"
Lucius Annaeus Seneca

1.


marea axiomă a vieții/ pururea nemuritoare
mă apropie de lumea începutului de mare

la prima oră a dimineţii
triunghiul lui Orfeu a făcut ochi
şi-a luat zborul peste arătură
ochii zeului au ajuns la tine
cu cel drept vede mai bine
stângul se fericeşte cu urechea stângă
gândurile de sub tâmplă
şi-au luat şi ele zborul…

citeşte cu glasul meu cele cu nume
eşti şi tu o Evă sau un Adam
de la tine până la ei dai de rădăcinile tale
te înfigi bine-n ceea ce te bucură
şi îţi dă viaţă
nu-L uita pe Dumnezeu
la El este Puterea
la El este Harul
la El este Darul

2.

Ai zis tu, adu-ţi aminte duminica de 20 mai 1990
A fost Duminica orbului, ca cea de acum, 24 mai 2020
Au trecut 30 de ani de atunci, o scară cu 30 de trepte
Scara Tympului cu trepte mari, fiecare treaptă, un an
Avem nevoie de cheia iubirii
Aşa cum avem nevoie unii de alţii
Pentru a salva dimensiunea vie
A aşteptării, a vindecării şi-a bucuriei
Ce poate bucura mai mult un orb
Decât vindecarea sa de orbire...

Epidemia de ură prin iubire se vindecă
Uitarea se vindecă prin aducere aminte

Adu-ţi aminte seara în care
Ai zis tu, rămâi peste noapte. Este târziu.
Cuvintele acestea ne-au legat pentru totdeauna
Ne-a fost favorabil şi calendarul
Erau zile cu sărbători de iarnă
Albul zăpezii, colindele, zurgălăii
Totul proaspăt şi potrivit
Pentru un nou început

De la acest început până acum
Un drum plin de capcane şi de fum
Trec peste amănunte cu aripi de zbor
Gândul zboară mai iute decât orice dor

Într-o zi m-ai întrebat:
Ce să însemne asta,
Un cântec şi-un lătrat de câine,
Lovitură de pedeapsă
Şi o floare la fereastră?
M-am gândit eu un pic
Şi ţi-am spus: acum nu ştiu
Dar ni se va arăta cândva

Dăruieşte-te şi nu mai socoti
De la... până la... fă exerciţiul la patru mâini
Cu oameni, cu bucurie şi câini
Că dacă n-ar fi câinii
Cine-ar mai lătra-n cântecul mării?

3.

a înnebunit bujorul
de la el a luat nebunia şi trandafirul
între flori s-a întins firul
labirintul iubirii ajungând adânc
până-n tainele firii

cu nasul în vânt
adulmec un gând
care şi-a luat zborul
de la mansarda mea
oprindu-se-n castanul de lângă cais
cu cuibul de cioară
plin de pui şi de aşteptare

deschidem fereastra
din două Jumătăţi de Infinit
acolo unde greierii cântă
cu pupăza din tei
unde Pann rătăceşte căprioara
şi nopţile sunt fermecate

cântecul mării este aproape
vaporul aşteaptă în radă
intrarea-n port
apropiindu-se
punctul de pe dunga zării
începe să vorbească şi să crească
cât bolta cerească
metamorfoză mai mare
decât cea cu ţânţarul şi armăsarul

să mă bată amarul
dacă pun de la mine ceva
ţestoasa mea ştie
când este să fie
ne pregăteşte aripile de zbor
verifică bateriile încărcate cu dor
şi-o tăiem peste coclauri
până-n RodAdoR
pe care privindu-l în fel şi chip
dăm de sămânţa de arhetip
şi de Dumitru Antip
cu hărţile Infinitului împărţite
argonauţilor marinari

4.

O zi de care-mi voi aminti cât voi trăi
Este ziua de ieri în care ai venit să-mi ceri
Să fiu abrupt, conturat şi colorat
Cu toate ale mele şi cu toate celelalte
Şi nu-n cele din urmă, cu tabloul cu oul
Ca orice integrală definită
Să fie de la ... până la...

Dimineaţa am trimis mesaje WhatsApp
Am scos câţiva bolovani din Zidul Alb
În spatele zidului a apărut marea
Sus, pe zid, banca aşteptărilor marine
Şi ceasul cu clipa albastră-fluture de cicoare
Îndoiala-oare
Ceea ce ne dă o stare de bine şi de fericire
Să ne vedem de ale noastre, pictura şi scrisul


Constanţa, Duminică, 24 mai, 2020


5.

Conexiunile mele pe WhatsApp
Fac joc second cu mailurile de pe gmail
Cu id arcadepontice
Uşor de ţinut minte
Şi potrivit casei cu iederă
De pe Stradela Vântului
Unde am atelierul de pictură
În casă la Doamna Elena
Care ştiindu-mă iubitor de poezie
Sub farfurioara ceştii de cafea
Îmi lasă un şerveţel pe care scrie versuri
Ieri seară mi-a scris: Nicolae Motoc
“Şarpele de casă cloceşte ouăle
Din ocheanul comandantului
De cursă lungă”
Pe şerveţelul dimineţii de azi scria
”Pe aici a trecut Elian
Romulus Vulpescu
Ne batem joc de păsări,
De iubire şi de mare”

6.

Am deschis jurnalul
Cu calul, radicalul şi manechinul
La fotografia de azi pe care scrie
Fereastra de luni dimineaţă
25 mai, 2020, cactus cu pitic în stânga
Scoici în dreapta şi floare roşie la mijloc
Afară, castanul înflorit, un nuc, bulevardul Tomis
Un fel de t omis şi un vis…
Se făcea că eram pe un drum la Cheia
Pe un drum, pe lângă mănăstirea Suzana
Ne-am întâlnit cu nişte tăietori de lemne
Pe care i-am întrebat
Cât mai avem până la cascadă
Din vorbă-n vorbă am vorbit despre urs
Păsările şi vâlva locului
Ne-am despărţit
La jumătate de oră s-a pornit o furtună
Ne-am adăpostit într-o şură
Unde am găsit un teanc de bani
Şi un ulcior de apă proaspătă...