Sistemul psiho-sufletesc, mental și electro-energetic uman este echivalent la scară infinitzecimală cu sistemul universului, iar bolile sistemului uman au echivalențe cu găurile universului care sunt genuni sau portaluri către alte universuri și sănătatea sistemului uman o asociez cu perfecțiunea universului.
Nefiindul omului ia forma vacuității, iar concretul teluric este insignifiant față de absolutul universului.
Sistemul uman și-a însușit structura, axa și matricea existențiale și configurațiile entităților interioare ale omului, iar dacă o entitate nu funcționează corespunzător sistemul uman intervine și reglează disfuncționalitatea.
Sistemul uman sprijină și susține axa ființării care poate fi verticală în sus pe care se pliază vectorul pozitivităților antrenând superlativele, sau verticală în jos pe care se grefează vectorul negativităților sporind defectele.
Pe o axă oblică apropiată de abscisa existenței se mișcă mediocritatea care înaintează prin viață rectiliniu, uniform, fără oscilații, cu o unică stare care cristalizează prostia.
Axa ființării are corelații cu structura ființială, ambele se folosesc de elementele matricei existențiale pentru a deveni flexibile, rezistente, nedeformate sau neîncovoiate.
Oamenii au structură ființială, căci fără ea ar apare dezechilibrele aducând haosul, entropia și discordia într-o ființă cu sistem, axă și structură dezmembrate.
În lipsa structurii s-ar cristaliza matricea ființării, iar elementele ei ar substitui structura care este întărită de aptitudini, vocații și calități.
O structură existențială verticală este apanajul oamenilor drepți, cinstiți, iluminați și superiori, iar o structură strâmbă s-a transplantat în oamenii nedrepți, necinstiți, inferiori și troglodiți.
Mentalul are conexiuni cu structura existențială și cu imanența a cărei substanță o inoculează a fi-ului și cu cât imanența are o substanță mai pură și mai concentrată, cu atât starea de bine s–ar întinde și ar cuprinde toate entitățile proprii ale oamenilor.
O structură formată numai din pozitivități accesează fără a și-o însuși bunătatea absolută conectată la bunătatea lui Dumnezeu și s-ar acorda la superior și avantaje, în timp ce o structură având ca materie negativitățile ar modela un om rău de care se îndepărtează superiorul și beneficul, căci compoziția structurii definește și caracterizează un om bun sau unul rău.
Structura, axa și sistemul ființiale sunt consubstanțiale și interconectate, prin ele circulă fluxurile energetice, iar omul în care domină structura existențială posedă o dialectică puternică, cu arborescențe de raționamente și inflorescențe de sensuri și caracterul său iese în evidență, fiind integru, auster și exigent.
Omul în care a fi-ul este influențat cu predilecție de axa sa ființială are propensiune la evoluție, verticalitate și vocații, căci axa îi mărește dimensiunile și le dă o orientare verticală.
Omul condus de sistemul din lăuntrul său cu configurațiile – entitățile sale interioare, este echilibrat, armonizat și sincronizat cu el însuși, eclectismul său este pus într-un sistem ontologic, iar viața sa este străbătută de sincretism, căci sistemul uman sintetizează, esențializează și integrează.