Cel puțin la prima vedere, am putea vorbi despre particularizarea structurilor conectoare care introduc o completivă prepoziţională prin faptul că acestea sunt precedate, într-o serie de cazuri, de prepoziția de, deși uneori, mai exact în situaţii în care subtextul este unul exclamativ, aceste tipare se află în raport de variaţie liberă cu tiparele fără de (cf., de ex., M-am mirat de ce pot face unii – M-am mirat ce pot face unii). În schimb, un enunț de genul M-am mirat de ce pot face unii nu poate fi „transpus” în tiparul activ-tranzitiv corespunzător, în condițiile păstrării conectorului de ce: *M-a mirat de ce pot face unii / (corect) M-a mirat ce pot face unii. Cel mai adesea însă, contextele în care a se mira se construiește cu de ce implică un subtext interogativ ca, de pildă, enunțul: Ne-am mirat de ce toată lumea coboară la o anumită staţie ↔ Oare, de ce toată lumea coboară la o anumită stație? În astfel de cazuri, transpus în tiparul activ corespunzător, enunțul reprodus este validabil, inclusiv în condițiile păstrării conectorului de ce: cf. Ne-a mirat de ce toată lumea coboară la o anumită staţie. În consecință, putem admite un raport de variație liberă între cele două structuri: Ne-am mirat de ce toată lumea coboară la o anumită staţie și Ne-a mirat de ce toată lumea coboară la o anumită staţie; Ne mirăm de ce dorinţele nu se concretizează şi Ne miră de ce dorinţele nu se concretizează. Această posibilitate de utilizare alternativă a celor două tipare (cu conectorul de ce) se pronunță, cel puțin în principiu, împotriva ideii de circumscriere strictă a tiparelor conectoare cu de (cf. de ce) față de structura pasiv-reflexivă. Totuşi, deşi teoretic aşa stau lucrurile, tiparele active cu de ce au fost consemnate de noi modest, chiar izolat în pagini de limba română actuală, de regulă în enunțuri interogative retorice. Aceasta înseamnă că, deși în principiu substituția respectivă este posibilă contextual, totuși, această posibilitate teoretică se verifică doar într-o măsură modestă în plan discursiv, enunțiatorul actual plasând, prin propriile opțiuni, tiparul cu de ce preponderent în aria structurii pasiv-reflexive. În virtutea unor considerente de acest gen se poate susţine, deci, o anume specificitate a tiparelor cu de ce (specificitate pe care o înțelegem în sensul circumscrierii fundamentale, dar nu exclusive, a acestui tipar față de structura pasiv-reflexivă a verbului a mira), selecţia fiind operată la nivel enunţiativ, mai exact în procesul discursiv propriu-zis. Pentru alte contexte (mult mai slab atestate), anume acelea care implică un subtext exclamativ (cf. și supra, observațiile noastre), disocierile se impun şi mai vizibil, de data aceasta, utilizarea alternativă a celor două tipare (activ și pasiv-reflexiv) fiind exclusă inclusiv din perspectivă teoretică / sistemică, şi nu doar limitată de opţiunile asociative ale vorbitorului actual de română. Cu alte cuvinte, astfel de contexte susțin pregnant valorificarea esențială a tiparelor cu de ce în cadru actanțial pasiv-reflexiv (cf. Ne-am mirat de ce pot zice unii / *Ne-a mirat de ce pot zice unii). În favoarea aceleiași specificități pledează și raportul dintre tiparele pasiv-reflexive cu de ce, respectiv tiparele pasiv-reflexive cu ce. Astfel, în conformitate cu rezultatele cercetării noastre, predomină net situaţiile discursive în care este exclusă utilizarea lui ce (pentru de ce), de fapt unicele cazuri în care ce se poate utiliza alternativ cu de ce fiind acelea în care avem a face cu un subtext exclamativ (cf. a) Ne-am mirat de ce pot face / Ne-am mirat ce pot face, dar b) Ne-am mirat de ce nu a aterizat în Germania / *Ne-am mirat ce nu a aterizat în Germania ). Cum cazurile în care a se mira se utilizează cu sens interogativ (aceasta în acord cu semantica matricială care evocă „nedumerirea”) prevalează în mod evident, rezultă că situaţiile în care ce îl poate substitui pe de ce sunt limitate.

Bibliografie

Teleoacă, Dana-Luminița, Verbele psihologice de mirare. Similitudini vs. divergențe în context romanic (lucrare în curs de apariție la Editura Universității din București).