O întâmplare care conține o schimbare esențială absoarbe un punct nodal reprezentativ și uluitor care se atașează de metanoia, iar a fi-ul în care se inoculează punctul nodal esențial va urma uimitorul care deschide în viitor spații prodigioase în care mă voi augmenta și îmi voi vizualiza și memora viețile anterioare și prin genealogii inverse voi ajunge în primordial unde îmi voi cunoaște esența pură, nemuritoare și sacră.
Ar fi uluitor ca elementele matricei proprii să conțină punctele nodale având consistențe de esențe, astfel esențele mi-ar dizolva impuritățile, defectele, disfuncționalitățile și angoasele și ar favoriza purul să se inoculeze în locul imperfecțiunilor.
Dacă fiecare zi ar avea un punct nodal, în loc de entități am fi modelați de esențe care ne-ar face ființe sacre, cu sacrosantul înlăturând definitiv imoralitatea care este o depreciere a eroticului.
Cu cât traiectoria destinală are mai multe puncte nodale, cu atât schimbările și evenimentele sunt mai multe, iar neașteptatul ia forma esenței ce concentrează superlativele și exponențialul.
Punctele nodale au semnificațiile treptelor sau ale spiralelor evolutive pe care urcăm mai întâi cu intuiția și viziunea și apoi cu corpul racordat la evoluție.
Dacă elementele matricei omului au puncte nodale, acestea îl propulsează pe om înspre uluitor, uimitor și fascinant.
Cu cât omul absoarbe mai multe puncte nodale care concentrează esențele și exponențialul, cu atât traiectoriile destinale se amplifică și se multiplică, iar liberul-arbitru ne evidențiază optimul și beneficul din ele pentru a le integra în ființa modelată de evoluția pe care artiștii o accesorizează cu sincretism.
Un destin fără puncte nodale este respins de eshatologia rezonând la destinele care înglobează esențele din punctele nodale și un astfel de destin se confundă cu o viață fără viziuni, perspective, găunoasă și insipidă pierzându-și scopul ce propulsa destinul înspre divin când devenea extra-destin.