Despre iubire

Să cultivăm sublimul din iubire, nu sordidul ei!

Despre artă vs. realitate

Operă de artă fiind, nu vei putea replica / riposta când cineva te admiră sau te huleşte. În concluzie, fii Om! În carne şi oase! Cu toate consecinţele!

Despre spiritele puternice vs. slabe

Un bărbat puternic va şti întotdeauna să o asculte pe femeia lui. Cel slab n-o va face niciodată, de teama subminării autorităţii personale, care, în fapt, nici nu există.




Despre acomodări

Nu te vei putea simţi bine cu ceilalţi dacă nu te simţi bine, în primul rând, cu tine.

Despre (de)valorizări

Decenţa pare atât de suspectă în vremurile pe care le experimentăm, încât ea este luată drept simptom cert al unor grave maladii psiho-afective.

Despre esenţă vs. aparenţă

De regulă, mai exact în virtutea unor elementare legi ale bunului-simţ, imanent datului existenţial, impostorii sfârşesc prin a se autodemasca lamentabil.

Despre şarm

Cu nimic nu se compară şarmul unei Femei care îşi înţelege şi îşi cultivă feminitatea în limitele armonioase, deloc constrângătoare, ale moralităţii. Foarte adesea, cadrul propice pentru o astfel de manifestare este Familia.

Despre hybris (Despre lipsa bunului-simţ)

A-ţi clama convingerile hedoniste ca unicele apte să-ţi garanteze acel „sens fiinţial” înseamnă a-ţi pune lamentabil pe tapet suficienţa monstruoasă. Toată promiscuitatea! Tot nimicul!

Să te pui pe tine în centrul a tot şi a toate. Să fii convins că orice plăcere ţi se cuvine. Cu neruşinare să-L scuipi pe Dumnezeu, „demonstrându-i” sardonic că oricând poţi fi doar ceea ce TU vrei / decizi să fii.

Unii consideră că a trăi echivalează cu a experimenta de toate. Aşa stând lucrurile, vei putea să iubeşti, mai apoi să scuipi, să scuipi şi mai apoi, chipurile, să iubeşti. În realitate, unica ta finalitate, unicul destin va fi marele derizorat, umplutura cu de toate, implicit cu nimic.

În lipsa unor criterii ferme de selecţie, viaţa ar fi un amalgam, căci talmeş-balmeşul ar sfârşi prin a institui, la un moment dat, ontologia nonsensului, a absurdului.

Complăcându-ne constant în libertinaj, acesta va deveni treptat modus vivendi, nimeni nemaiputându-(ş)i recunoaşte vreodată minima anomalie.

Despre fariseism

Poate că, măcar uneori, reuşim să-l păcălim pe cel de lângă noi, naiv în convingerile sale, în fapt de noi înşine inculcate fără de scrupule, niciodată însă pe Dumnezeu nu-l vom putea minţi!

Degeaba vei folosi vorbe abile şi gesturi ce se vor subtile. Dincolo de ele, mereu vor exista nici „urechi de auzit” şi „ochi de văzut”. E doar chestiune de timp să rămâi descoperit de realitate.

Despre Familie

Familia nu face de regulă casă bună cu promiscuitatea. Cei rămaşi pe dinafară sunt posesorii liberului-arbitru, adesea aceia care au optat în favoarea libertinajului, implicit în detrimentul virtuţii.

Despre eschivare

Unii se spală de tot pe mâini, exclamând că nici măcar Iisus n-a putut să schimbe o iotă lumea!