Despre bunul-simț afectiv

Ca parte a evenimentului afectiv, vei ști să te descoperi drept instanța-vehicul de care Iubirea are nevoie pentru a-și manifeste vocația destinală. Astfel, mic descoperindu-te, măreț vei fi. De-a dreptul prin Iubire. Ei supunându-i-te.

Cine bagatelizează constant în iubire, supralicitându-și „talentul” histrionic, este un saltimbanc care inevitabil va fi scos în afara Sentimentului, tot așa cum în afara Legii.

Iubirea este lucru grav: nu intrăm când vrem, nu ieșim când ne tună.

Făcându-ți un obicei din a bagateliza iubirea, vei sfârși prin a deveni victima propriei superficialități inconștiențe.

Iubirea este un Demiurg sui-generis: ea ne-a zidit, doar ea ne poate lua viața.


Despre indicii

Când iubirea atârnă vizibil doar pe o unică parte a balanței afective, e semn că trebuie să te eliberezi. Numai când pasărea înfometată se va înfrupta echitabil din amândoi, vei ști că trebuie să rămâi. Vei rămâne firesc. Fără minimul sentiment al constrângerii.


Despre asocieri

Nu sta prea mult cu cei lângă care riști să-ți împrăștii sufletul. Apropie-te constant și rămâi în preajma oamenilor care te ajută să te regăsești, la rându-ți părtaș fiind regăsirii lor.


Despre constrângeri

Realitatea constrângătoare estetic se poate dovedi o muză decentă,... măcar parțial.