Colindăm despre copii în ghetuțe
purtând
bucurii
în mâini și în mâine;

Saci plini de caise
ca și cum ai spune saci plini de caise
așa e minunea.

Cumva, nu te-ai aștepta să se nască într-o iesle, cu câteva stele-n mânuțe. Nimeni nu se naște în iesle și cu stele în mâini. Nici cu stele alergând, de bezemetice și de frică, după un măgăruș îngreunat.

E așa. Cum e. Magie. Însă nu din acea de baghetă din cartea de basme.

Un fel de caise confiate, într-un sac fără sfârșit, într-o poveste ce nu are capăt. Din care crește un pom. Caisul.

Ca o visare într-o culoare necunoscută. Care stă în culoarea aceea, și râde. Zulufi de râsete.

Să fim, lângă Maică,
când plânge, de fericită,

și S-o cântăm pe Măicuță.