Inepțiile înzorzonate cu iluzii minuscule încearcă în zadar să iasă din perimetrul nulității.

Tumultul a asurzit tăcerea dând la maxim lăuntric difuzor.

Emoțiile în degringoladă au dat discordiei amplitudine.

O gândire superioară generează sagacitate.

Mândria depune peste demnitate egoismul cu altruism nul.

Invenția e o minune concretizată în viața ce are ca traiectorie degradarea.

Neantul căptușește genunea cu un nimic alb.

Talentul inoculat vocației desăvârșește sinele ce are conexiuni cu un genuin ego.

Erudiția provine din asimilarea cunoașterii și în miezul ei inteligența vibrează.

Somnul lasă oniricului libertatea de a induce imaginației mișcări virtuale în minte.

Transsubstanțierea violenței într-un calm cu chietudine în el dizolvă uri.

Răutatea mărită de insidios și ipocrizie scormone adânc în ființa vulnerabilă.

Ura îngheață, doar iubirea încinge sentimentele, ca o cumulare de vipii.

Corectitudinea șubrezește imoralitatea ce are frivolitate de vampe.

Tandrețea e un eficient surogat al iubirii care e lipsită de consecvență și are propensiune la diversificare.

Umorul e caracteristica firilor vesele în care posomoreala are elemente nule.

Răul își trimite forța negativă în satrap.

Adevărul obiectivează realitatea, nu o înfrumusețează, doar iluziile estetice și stilizate îi conferă realului o tentă idilică.

Temeritatea adoră să construiască schimbări din oportunități care învie cheful de viață.

Ãsta sunt eu, un filozof într-un poet amplificându-și lingvistice vocații.

Stăpânirea de sine activează curajul care face din risc un aspect al vieții anodin.

Umorul când decade în sarcasm, îndoaie zâmbetul până ia forma unui rictus grav.

Negurile au similarități cu tenebrele, negurile provin din obnubilări, iar tenebrele sunt inoculate de demoni în mințile vulnerabile.

Totul și nimicul sunt complementare, ceea ce îi lipsește nimicului e viul, ființa universului și Viața.

Omul caută fericirea, sensul și perfecțiunea și nu vede în el și în jurul lui viața.

Maximul absoarbe plenitudinea și râde înțelegător de idealul derizoriu al unui minim.

Șiretenia jonglează cu oamenii naivi și îi conduce când aceștia sunt atinși de deznădejde și deprimare.

Ireversibilul își surpă sensul în imposibilul de a te mai întoarce în punctul din care începe viața.

Asiduitatea însoțită de plăcere face efortul atractiv, așa cum supranaturalul e pentru mistic.

Minciunile sunt inferioare iluziilor, căci iluziile sunt posesoare de amăgitor, dar stenic țel.