poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-04 | |
închisoarea pe care o porți atât de natural
e cel mai greu de dărâmat da tată uite am fost invitat să citesc la Muzeul Literaturii Române mi-au zis că mă plac și că mă vor fără perdele fără cortină fără lumini ambientale doar eu așa sincer direct uscat de oamenii care mi s-au prins de piele ca niște țânțari purtători de boli incurabile e așa cald mi-aș spăla sângele, carnea și ochii cu publicul de azi tată dar au și ei neajunsurile lor iar tu nu înțelegi că acolo unde ai lipsit nimeni nu a plâns nimeni nu a râs nimic nu pătruns nu e nimic acolo NIMIC mă uit în public printre scaunele goale caut o scrisoare ceva scrijelit pe fugă poate umbra ta să fi lăsat un semn la care să mă așez și să-mi țină de tată la acest eveniment nimic dar uite că sunt oameni frumoși pe care i-aș îmbrățișa și i-aș lua cu mine în buzunarul de la piept oricare ai fi putut să fii tu ORICARE dar atunci prezența ta m-ar fi încleștat ca o mandibulă de pitbull furios nu aș mai fi putut să îți spun nimic despre mine despre omul care nu îngenunchează în fața nimănui despre orfanul care îngenunchează în fața tuturor și care nu se poate opri din plâns
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate