poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-08 | |
Orașul ca un demon cu mii de brațe,
un păianjen roșu demn de o poveste fără sfîrșit, un Vishnu autentic cu mii de capete, în care braț pe braț se-nghite, în care ochi pe ochi se vede iluminat… Bulevardul Mărășești înghițit de Aviatorilor printr-o autentică piață a Victoriei, acesta de Eroilor sanitari, înghițiți de Șoseaua Viilor, înghițită de Calea Moșilor, înghițită de Bulevardul Tineretului, printr-un șpagat perfect și o roată pe mîini, cu cădere în pod, că Poduri erau străzile pe vremuri. Mănîncă și din mine o falangă, fiară, un Arc de triumf, un Splai al Independenței mele la ora la care ochii îmi vor cădea în vîrful unghiilor… și pretutindeni în trup. Mergeam în noaptea de Crăciun cu taxiul spre strada Maica Domnului iluminată de sărbătoare și un trecător singuratic întreabă șoferul unde e strada Ion Slavici. Ah, ești între Ostași și Gheorghe Lazăr bătrîne, stai bine, așa cum eu stau prost pe strada Reînvierea. În ciclul reîncarnărilor unde toți se roagă să fie mâncați de către cei mai gustoși decât ei, să li se sfărîme sufletul lor prețios, alchimic să reintre în trupul de prunc de om, sufletul aista chinuit de demoni verzi ca lăcustele, cu aripi și coarne, antene de lăcustă, ca valul de lăcuste din vremea exodului e Iadul, ca invazia de lăcuste de pe vremea lui vodă Lăcustă cu verzi călugărițe, roșii și negre furnici, cenușii viermi mari ca niște dinozauri după siestă. Și eu… ochi cu ochi văd prin toate măruntaiele mele, ale pămîntului din mine, ale pămîntului din afara mea, ale păianjenilor mici și negri din suflarea mea. Planeta paradisului verde, a oazelor în pustia care m-a ales să mă omoare, undeva pe Calea Vitan poate… Iată, intrarea Titan e lângă Lucrețiu Pătrășcanu Mozart, Chopin si Garibaldi cad în Ceaikovski, dar totuși îl avem pe Eminescu… Mai duceți-mă odată la Sibiu după ora de muzică clasică să ajung eu pe strada Moldoveanu care mi-e numele pe strada Moldoveanu și apoi pe strada 16 februarie, că atunci m-am născut nu de alte, dar avem 16 februarie în Sibiu și în București, și în Baia Mare și în Târgu Jiu între Coloana Infinitului și Poarta Sărutului sîntem gemene, și după ce mor să merg pe Aleea Filozofilor, pe strada Lucian Blaga și Contantin Noica Ca un demon roșu, orașul se înghite veșnic pe sine…. falangă cu falangă, infundibul cu infundibul, cât se poate de iconoclast…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate