Motto:


Poate un nebun ar vedea mai bine fiecare strop de apă
care curge pe fereastra aceea curată
dacă Dumnezeu nu există decât acolo
în stropul de apă
atunci speriate ar fi păsările din lume, haotic
și nimănui nu i-ar fi milă de picioarele tale rănite.



În casa de lângă ecluză plouă de trei zile întruna
ferestrele tac, pe sticla lor murdară de apă și praf bate parcă un înger mic foarte blând
nu știu ce-ar vrea pe cine caută ori pe cine așteaptă
poate un zvon scurt
de pasăre care a trecut lacul
ori un pescar
pe
la geam
în oala de lut fierbe ciorba de pește cu os
pescarii demult n-au mai prins nimic pe acolo, au ținut peștele
și oasele adunate de tare demult într-o oglindă ciobită
sau ierburile
și leacurile pământului
pe aici nu se întâmplă niciodată nimic
pesemne este o casă afară din cer afară de pe pământ
un copil se agață de rochia până în pământ
îi e foame
își vâră un dește-n guriță pe fereastră râde îngerul mai mic decât el
poate asta să ne-aștepte pe toți
laguna
ecluză
pescarii
altă viață
pescăreasa tresare copilului meu îi e foame
poate dumnezeu nu este duminica scaunului de aur/ a jilțului
și a câmpiilor aurite
El își așază în centrul lumii palatul
și cine să-L vadă
și cine să-I merite ploile din flori aurite ce-s doar pentru El
de miliarde de ani
unde-i El.
ci nu pe pământ.
cine să (nu) se sperie de vulturul care planează deasupra unui pământ plin de oameni
nu vom ști nimic niciodată
și nici
vom cunoaște
poate El este pedeapsa greșitorului și a celui care nu I-a greșit niciodată
nu este nimic printre lanurile de aur
niciun zvon
ca să tune din cer prea năprasnic
arzând ierburile care-s bătute de vânt și de lupii trecând peste ele
un mic ceainic dă să se crape poate aceasta este sentința cerului pe care nu-l vom vedea niciodată
și dai focul mai mic
poate nu e nimic din toate acestea
ci este o poveste cu pești
și pescarii
mi-e mai dragă lumina din floare când îngerul îmi spune că toți au cunoscut-o odată
la fereastră bate încă un înger
ce floare ce soare ce apă de floare din soare
parcă încă mai plouă
năprasnic
ies apoi raze peste apa de flori care se taie în două a fericirii peste toți ce o caută
și picioarele sfinte, preasfinte, trecând peste ea
nu este martie
nu este septembrie
nu e
decât peștele prins de Ioan de cu seară
o poveste cu pești și pescarii
și o pâine din care nu iei când îi este copilului foame.