poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-04 | |
Motto:
Poate un nebun ar vedea mai bine fiecare strop de apă care curge pe fereastra aceea curată dacă Dumnezeu nu există decât acolo în stropul de apă atunci speriate ar fi păsările din lume, haotic și nimănui nu i-ar fi milă de picioarele tale rănite. În casa de lângă ecluză plouă de trei zile întruna ferestrele tac, pe sticla lor murdară de apă și praf bate parcă un înger mic foarte blând nu știu ce-ar vrea pe cine caută ori pe cine așteaptă poate un zvon scurt de pasăre care a trecut lacul ori un pescar pe la geam în oala de lut fierbe ciorba de pește cu os pescarii demult n-au mai prins nimic pe acolo, au ținut peștele și oasele adunate de tare demult într-o oglindă ciobită sau ierburile și leacurile pământului pe aici nu se întâmplă niciodată nimic pesemne este o casă afară din cer afară de pe pământ un copil se agață de rochia până în pământ îi e foame își vâră un dește-n guriță pe fereastră râde îngerul mai mic decât el poate asta să ne-aștepte pe toți laguna ecluză pescarii altă viață pescăreasa tresare copilului meu îi e foame poate dumnezeu nu este duminica scaunului de aur/ a jilțului și a câmpiilor aurite El își așază în centrul lumii palatul și cine să-L vadă și cine să-I merite ploile din flori aurite ce-s doar pentru El de miliarde de ani unde-i El. ci nu pe pământ. cine să (nu) se sperie de vulturul care planează deasupra unui pământ plin de oameni nu vom ști nimic niciodată și nici vom cunoaște poate El este pedeapsa greșitorului și a celui care nu I-a greșit niciodată nu este nimic printre lanurile de aur niciun zvon ca să tune din cer prea năprasnic arzând ierburile care-s bătute de vânt și de lupii trecând peste ele un mic ceainic dă să se crape poate aceasta este sentința cerului pe care nu-l vom vedea niciodată și dai focul mai mic poate nu e nimic din toate acestea ci este o poveste cu pești și pescarii mi-e mai dragă lumina din floare când îngerul îmi spune că toți au cunoscut-o odată la fereastră bate încă un înger ce floare ce soare ce apă de floare din soare parcă încă mai plouă năprasnic ies apoi raze peste apa de flori care se taie în două a fericirii peste toți ce o caută și picioarele sfinte, preasfinte, trecând peste ea nu este martie nu este septembrie nu e decât peștele prins de Ioan de cu seară o poveste cu pești și pescarii și o pâine din care nu iei când îi este copilului foame.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate