S-a stârnit cântare-n mine din Poemul Proletar
Îndulcind, amar, trecutul, bând pahar după pahar

Proletaru
prieten cu Mătăsăreanu
și cu Ionică Tătaru
care usucă paharu
un personaj
care tace și face
o mie de fotografii
pentru un singur vers
care acoperă
un Univers
și încă ceva

tu faci super-conexiuni
pentru că ai cunoscut
livada cu prunii
din prelungirea livezii cu vișini
și cu alunii

șapte vrăbii zgribulite ciugulind fărâmituri
ciripesc a primăvară plesnind mugurii la muri

prima mură-i din poveste
că de-aicea mult mai este

ai ales foarte bine fotografia
cu Picasso, pe umerii mei
o voi așeza-n album
când o voi lua din loc
la drum




uite așa
a venit ziua în care
ai dat de-o cărare
coborâtoare spre mare
oprită-n livada tatălui meu
unde mi-am făcut atelierul de pictură
și-o galerie
cu arta prietenilor mei
de ieri și de azi

aerul de primăvară este deja afară...
ieșim cu sacoșele la cumpărături
și când ne întoarcem
vreo 3 le lăsăm pline cu aer
și câte-o floare de la Varvara
de care se bucură Picasso
ne așezăm la cafea
tu-mi citești
mesajele zilnice de pe mare


“ Noi, tot în rada Mauritania, Nouakchott, așteptând o ameliorare
a stării mării care să permită operarea în siguranță la cheu.
Peste câteva zile vom împlini o lună de când suntem aici la ancoră.
Nu e din cale-afară de plăcut, dar nu depinde de noi.
Misiunea mea cea nobilă: să țin echipajul în priză, pentru a evita
trecerea apăsătoare a timpului.


Cu stimă,
Dănuț Dumitru Pânzaru”



Marea vuiește. Peste valurile rostogolite
Pescărușii, cormoranii și pelicanii
Fac cârduri și stoluri
Rânduite în rolurile unui poem
Poemul Proletar din vis.


- Plouă, zici tu.
- Plouă a cântec, zic eu.
- Cu bucurie, să fie! zici tu.

Adevărat sau nu, visul nu-i doar vis
Dacă tulbură rău
Este de la Tulburătorul

Și-n visul acela
Romanticii au câștigat
Cu Poem Proletar
Al lui Miron Pompiliu
Și nu doar că au câștigat
Dar apăruse Proletarul
Cu un basc pe cap
Așezat pe-o ureche
Cu o privire prietenoasă
Stânjenitoare
Însoțit de-o dansatoare
Pe care mi-o prezintă
„Olivia de Havilland”
Și mă roagă să-i însoțesc pe terasă
Unde-mi cere să-i pictez un tablou
„Olivia cu papagal”

dormind pe o dungă
iepurește
am tresărit
și…


crezi, nu crezi,
vorba aceea,
privește și tu
și-ai s-o vezi
pe Olivia cu papagal
călare pe cal
muzical ca marea
colorat ca zarea

Mizând pe rodire
Nu se poate să nu-ți vină-n minte
O răscruce prin care-ai trecut
Și unde-ai găsit o troiță
Lăsată-n drum pentru cei osteniți
Drumeți însetați de Bine și Adevăr
Cum ești și tu
Proletarul Necazurilor
Cât Carul Mare și Carul Mic
Cu trei și patru pe-un loc
Pe care le rezolvi pe rând
Sau toate deodată
Cu cine știe ce schepsis
Care nu-i la vedere
Și nici la vreo prevedere



pe nepusă masă, dimineața de azi s-a tezit
cu un vânt călduț de primăvară
și-o ploaie torențială, ca de vară
stropii mari de ploaie-mi spală
fereastra dinspre mare
……………

nu mi-ai povestit despre colonade
despre arcade cu acolade
și toate celelalte
care se aniversează
se comemorează
și se punctează

deși pare că mă repet
de fiecare dată găsești o întorsătură
pe "tangenta la curbură"
plafoniera verde
stă de vorbă cu umbrela lui Radu Șuiu
povestea aceasta ține de câteva zile

mai nou
Motanul meu, Domnul Picasso, învârte roata

imprimanta merge mai departe
Eu arunc zarurile
Se învârte roata
Zarurile se rostogolesc
Unul din ele se oprește
Se uită la mine și-mi spune:

- Poemul Proletar?!
- ......
- ........
- ..........




Constanța, luni, 12 martie, 2018