se grăbea pe ultima sută să prindă banca deschisă.
găsise rătăcita factură. opt zile trecute de la scadență
și gazele-s scumpe...

la intersecție se opri. de-o parte și alta mașini parcate.
pe vârfuri aruncă o privire spre stânga să vadă de nu
vine una nervoasă, apoi una la dreapta...

departe, în lungul străzii, la capătul orizontului în
apus soarele scaldă Ceahlăul în sângerie lumină.
zăbovește până muntele înghite soarele tot devenind vatră
cu cerul deasupra roșu de foc...

la ea e încă soare...

- bună, Ioane, ce faci?
- mă gâdilă-n ochi depărtările. tu?
- hai să luăm una mică.
- mda, doar una mică la vârsta noastră uneori nu numai moralul ridică, zise mucalit privindu-și ceasul...

descântară pe-alea mici cu vrute, nevrute, despre poezii,
edituri, bârfe, politică și alte prostii, trăncăneli
specifice crâșmei...

-uite-al naibii ce vânt s-a stârnit... se despărțiră.

hai gloabo la grajd c-afară e frig...

...............................................

e trecut de 9, banca-i deschisă, să mergem să scap
de povară...

afară vântul de vest a-ntunecat cerul. acum s-a oprit și
lasă norii să-l ningă.
un fulg i se agață de geană. atât de aproape fiind pupila
îi percepe structura diafană de octogon.în clipa următoare,
când el deveni picătură atingându-i pometul,
un gând de nu se știe de unde venit îi șopti că-i
lacrima ei de dor de-astă vară prefăcută-n sărut.

era aproape de bancă. ridică fața lăsând fulgii să vină,
ninsori de săruturi în atingere fină pe frunte, pe buze,
pe-obraji și pe gât...
doar să nu se facă de râs nu întinde brațele și-n rotire
să-i cânte numele...

intră și se căznește o vreme cu bancomatul. alți plătitori
veniți după el, la coadă, îl privesc cu mirare. aude o șoaptă:
ăsta nu e întreg, bagă o jumătate pe pensie și încă zâmbește.
o alta: numai că s-a scrântit, doamne ferește...