Mai e puțin și pleci la drum. Nu știu exact de unde vii, sunt convinsă, însă, că de foarte, foarte departe. Poate din alt timp, altă lume, alte ceruri sau alte planete. Dar, de oriunde vei veni, aici ești așteptat cu mult dor, și drag și bucurie! Nu sunt sigură că simți asta, nu sunt sigură că nu este doar un job plătit bine, dar, oricum ar fi, reușești atât de mult să fii magic, încât am mari dubii că exiști cu adevărat. Uneori îmi spun că ești creat de un creier străin, alteori, de unul mare cât pământul acesta și rar cred că, de fapt, eu sunt Moșul Bun... și plec din mine în fiecare an, după ce am luat o pastilă pentru uitare(amnezie temporară) și merg în toate locurile care seamănă cu golul din mine, gol cu trup, așa, ca o extensie sau o clonă a mea. În atâtea locuri, pe rând sau deodată, las câte ceva, să fie bine fiecărei celule, chiar dacă, chiar dacă eu mă împuținez, la propriu. Când mă întorc, intru în pielea prea largă pentru a trăi fericită și sunt convinsă că atunci pierd anii pe care dacă i-aș avea nu aș ști ce să fac cu ei. Nu, nu, fabulez, evident! Nu pot fi eu! Dacă aș fi, cum aș veni la mine? Sau... vine Moșul altui gol, în mine ca în fiecare? Dacă este așa, atunci există un drum al Moșilor în afara noastră. Și ei se întâlnesc pe acest drum, se salută, fac schimb de păreri, uitări, tristeți, fericiri și adrese, virtuale sau... Și acolo, există în noaptea aceasta o lume paralelă, lumea Moșilor noștri... Nu știu dacă este cu putință asta, dar pare singura explicație logică pentru faptul că nu înțeleg ce se întâmplă cu noi după seara de Ajun...
E-aproape nouă. Aștept să ies din mine. Să vă întâlnesc, dragi Moși dinspre Crăciun, pentru ca după, să simt magia a ceea ce se cheamă împreună și magia reîntoarcerii, apoi, mai plini... în golul larg sau strâmt din noi.
Crăciun fericit!
București - 24 Decembrie 2017