ziua mi se fracturase la zenit
uitasem o parte a mea
atârnată de zaua stelelor
răpiți de muzica sferelor
o parte a teleportaților
uitaseră să-mi ofere un autograf
de la șaptezeci de milioane de km
de pământul sacru &care ar fi trebuit
să-mi parvină peste exact șapte ani
în anul lui iosif tâlcuind visul
cu vacile grase ale faraonului
aș fi fost și eu mai puțin ocupat
aș fi avut disponibilitatea de a contempla
caligrafierea universului pe marte
aș fi avut de rostit niscaiva idei frondiene
newsletter –ul de la nasa vine bruiat
la nămiezi fratele meu mai mare
i-a amintit fratelui meu mijlociu
despre felul in care nimic nu mai poate fi schimbat
nici măcar cu vorbe proaspăt vopsite hamletiene
incestului freudian al boabelor de struguri
pshihanaliștii retrași în penumbra martirilor
de după invazia de filoxeră din 1936
anticipând mașinala supremație germană
cu mici excepții(psg-bayern 3-0)
în preajma carului mare
a doua parte a zilei s-a fracturat aidoma
uitasem mici detalii despre viitor
pariul cu nikos kazantsakis
viitorul celor o mie de viori și de clavecine
la care n-a cântat mozart
& despre care voi pleda supleant
după ce voi fi recitit Supleantul
împrumutată dăruită pierdută
am regăsit-o într-un raft futurist
la pagina 39 ,,mami și tati dormeau
cam lăbărțați în pat”
nicio altă mașină nu are
număr de bucurești
precum a zoiei ceaușescu