își purtau trupurile bolnave
de imensa vorbire despre infinitul din sine
se târau pe pământul-vagabond
aidoma șarpelui după izgonirea din paradis
li se zăreau coastele coasta lui adam
despre care filocaliile confirmă în koine
mi-era spaimă uneori
cum să vindec eu coastele de sânge
dacă vor năvăli talibanii cu turbane cenușii
cum ar merita foarte multe dispute apriori
despre bunătate & binețe
cum ar merita foarte multe țări din europa occidentală
după ce au renunțat la studiul aplicat al bibliei
eu am avut o prietenă
care locuia foarte aproape de munchen
plecase cu bicicleta de la malbork la ierusalim via sibiu etc
a oprit special bicicleta pentru mine
am mai spus asta la hotel
nimeni nu a putut dormi
drumeția să-i fie de folos
în sens ortodox
locuiam pe atunci într-o țară în care nevestele de genii
nu erau geloase poate puțin criminale
doar puțin foarte puțin ca și cum bărbații le-ar ierta păcatul
de păcat mă spăl cu apa limpede a izvorului
în care an după an se aranjează
decoruri largi infinite și înnebunite de pandișahi
pe ultimul cunoscut de mine
îl chema cel-care-vindecă umila viață a celor
care savurează o înghețată în pustia leprei
MÂNTUITORULAVINDECATLEPROȘI
NUSEPREDÃLAORADEBIOLOGIEȘILANICIOORÃ
mai târziu foarte târziu în noaptea crăciunului pe vechi
am primit un telefon de la fata germană
contrazicându-l pe heidegger
,,dumnezeu există’’
mon cher dieu
de la malbork la ierusalim cu bicicleta
trecând prin toate țările ex- &pro comuniste
nu am făcut nicio pană
acum știu
voi predica evanghelia
în toate țările ex- &pro comuniste
care nu m-au ucis