Cei plecați din lume ne devin protectori, în măsura stabilirii unei legături sufletești pe acest pământ. E o revelație să primești informația că biologicul reprezintă doar un nivel de evoluție în Univers, asta e minunea dată când înțelegi dincolo de limite. Trecerea prin informația acestei dimensiuni materiale reprezintă educația necesară spiritului, energiei raționale din noi, pentru a urca sau coborî (în funcție de cunoașterea adevărului eliberator) prin dimensiunile luminoase sau întunecate. Desigur, pentru cei care nu văd dincolo de granița timpului, biologicului, decât relicve sau moaște, doar o mână de oase aruncate în pământ, mi-e dificil să-i lămuresc. Dacă le va fi dat, vor trăi confirmarea celor scrise aici, în acest timp tot mai sărac spiritual. Sărac într-o iluzie tehnologică scumpă, dar fără viitor. Venim din lumină, dar câți mai regăsim calea spre casă? În confruntarea cu partea degradantă, vicioasă, ispititoarea strălucire de moment, câți vom fi ca în parabola fiului risipitor, să ne trezim în timpul dat? Cuvintele acestea ale ispititorului către Cel care a învins moartea, le vom auzi tot timpul: “Dacă te închini înaintea mea, toate împărățiile lumii ți le voi da!” Ce ispită, să-ți irosești libertatea de cunoaștere a multelor lăcașuri din Univers pentru un bilet de vacanță pe pământ? Și logic, chiar mărimea Universului ar trebui să ne lumineze sau cel puțin să ne dea de gândit, dacă vrem să ieșim din primitivismul concepției fataliste a pumnului de oase. Cred!