când nu-mi puteam depăși starea
nu mai puteam vorbi cu nimeni
între timp
am citit foarte multe idei efemere
dar practice
neaduse de parce
unii spun
totul se schimbă
inclusiv cafeaua de dimineață
după o despărțire cu lacrimi a la prevert
dar de unde și până unde prevert în lumea noastră
dar de unde și până unde o preafrumoasă fată ungară
capabilă să mă atace cu un stilet ascuns între sâni
numai și numai pentru că primisem împreună aceeași
double room înainte ca ea să plece pe ultimul drum
alături de un angajat al uzinelor mercedes în calitate de soț
la despărțire în partea zidului de vest de la sighișoara
mi-a spus
vezi
îmi iubesc viitorul soț
de aceea nu te-am atacat
deși ti-am ascultat respirarea
și visele
până la șase dimineața
și visele
după care plângând a la prevert
a plecat pe ultimul drum
de atâta vreme
m-a revăzut cel puțin o dată
în visele ei
pe care i le-am transmis telepatic
în noaptea-n care am primit aceeași double room
(visul:
aveam o vârstă mult prea fragedă
înotam în lunca de la bălteni prin nămol
culegând lăcrămioare și laleaua pestriță
pe atunci nu eram hermes cuprins de ape repezi
zeul de apă a cărui figură de meduză
dădea startul spre un viitor ce nu mai venea)
alții spun
nimic nu se mai poate schimba
nici măcar cetatea timpului
pe aripile condorului
tainicul adevăr care nu poate fi rostit
decât la mari înălțimi
pe deasupra norilor
acolo unde lumina
nu apune