În sinele logicii stă adevărul format din convingeri, gânduri și reflexivități și dacă logica ar fi deposedată de adevăr, ar exista riscul să degenereze în ilogică, căci dacă lași ilogicul să se exprime liber, îi vei depista la un moment dat neadevărul, falsitatea, simulacrul și iraționalitatea.
Când logicul atrage de partea sa raționalul, luciditatea dobândește o conștiență ce-i transcende limitele și un supraconștient ce este sursa iluminării.
Discrepanța dintre logic și ilogic provine din faptul că sunt antagonice, logicul are aderență la adevăr de care se folosește și la luciditate, pentru a se diferenția clar de inconștiență, pe când ilogicul își așază incoerența în anomaliile gândirii generate de erorile repetate care s-au cronicizat și generalizat.
Iluzia își face din ilogic un simulacru și ilogicul creează din iluzie un paradox.
Omului ilogic i se pare logic să considere minciuna drept principiu existențial și să o folosească la contactul cu adevărul pe care-l aruncă în indezirabilitate.
Spiritul ca și rațiunea nu pot fi decât logice, fiindcă ele procesează adevărurile, le dau forme și consistențe pe înțelesul tuturor, ilogice pot fi gândurile morbide, patologice, maladive, iar ilogicul lor este direct proporțional cu depresia. De aceea să ne cultivăm sănătatea gândurilor, care influențează pozitiv sănătatea corpului și înlătură depresia.
Mărimea spiritului este direct proporțională cu intensitatea și luminozitatea supraconștientului, ambele sunt prezente în iluminați și ambele lipsesc în cazul oamenilor troglodiți, gregari și ignari.