îmi chemam liniștea
insomniile mele deveniseră arc
pentru săgeata lui zenon
mă întorceam spre mine însumi
trăgând cu arcul înspre pumnul de stele
de pe epoleții ofițerilor înnoptați
prin grele cârciumi
când nu sunt războaie
trasul cu arcul înspre o țintă nevăzută
rescrie eroica
de nimic din afară nu poate fi tulburat beethoven
somnul vine târziu pe pământul răsfrânt
o dulce rază îl deșteaptă pe ghilgameș
nu tobele vestesc urletul
uurletul devine tobe
omise din cartea a douăsprezecea
tăblița în cuneiforme lucioase
din biblioteca lui assurbanipal
nu s-a spart nu a fost furată & nici înțeleasă
victor hugo a spus după napoleon
omenirea are vârsta de doi ani
îndreptându-se spre înapoi
nu înspre mântuirea neamurilor
urletul lui ghilgameș
în lungiș și-n curmeziș
devine cruce imensă prea grea
nimic nu o poate clătina & nimeni