a fost o vreme când mâinile lui m-au scos din adânc de piatră rece
m-au mângâiat și mi-au dat drumul în lume îmbăiată-n soare
singură, puțin primitivă și total nepregătită pentru răutatea rânjită
dar am trecut prin războaie, confiscări și ignoranță
fără să-mi regăsesc privirea pierdută
și fără să-mbratisez iubirea
cumva, azi, trezită din picoteală
m-am simțit târâtă într-o arenă plină cu lei
nu era povestea mea, nu erau leii mei și nici măcar așteptările
nu mai cădeau umbră,
eram cumva o vorba umflată
pusă-n poartă

mama Geea m-a iubit
chiar dacă nu am fost cuminte tot timpul
mai ales când am fugit de la sânul ei
și m-am ascuns în palmele lui