cineva spunea că trecutul nu-i decât o amintire
dar oare ce se întâmplă cu cei care uită?
în ce se agață rădăcinile lor ?
mai au ei ceva, sau sunt săraci lipiți
fără o umbră de îndoială

zilele trec scurmând pământul cu degete de lumină
umbra bolovanilor se ridică abur legănat
ploaia s-a uitat pe sine
și rătăcește prin ceruri pustii
cărându-și suspinele

ca să nu ne mai desconsiderăm încontinuu
umplem saci cu părțile semnificative
pe care îi aruncăm între Scila și Caribda
rotunjind stâncile crăpate
cu o finală uitare