Cine are cartea ”Chisinăul meu” îl rog să știe: cartea dată este o insultă adusă tuturor românilor și chișinăuenilor de origine română. Din aceste considerente eu am refuzat să i-o cadonez unui bun român din județul Alba, motivând că am numai un exemplar și că, poate, cu altă ocazie...
Așteptam să apară o recenzie veridică a acestui volum, deși și eu mi-am expus unele opinii. În sfârșit am găsit în ”Literatura și arta” ceea ce așteptam. Citez titlul și ce urmează după el: ”Cea mai urâtă capitală din lume!”
Frumos, zic, bravo lui, că s-a exprimat așa. Și să vedeți dumneavoastră, ce a scris! Citez în continuare rând cu rând: ”Conform unui sondaj internațional mai recent, Chișinăul e calificat cea mai urâtă capitală din lume.
O depășesc doar orașul N. Djamena, capitala Republicii Ciad, care are în centrul ei o băltoacă în care se bălăcesc zeci de crocodili, și Delhi, care, la o populație de 3 mln. de locuitori, are doar patru veceuri. Nu cunosc adevărul, deaceea trec cu vederea comparațiile date. Autorul mai zice în cele ce urmează că l-a avut oaspete pe unul dintre cei mai mari sculptori și poeți ai lumii, Vincenzo Bianchi. După ce i-am arătat italianului câteva pădurici și niște terase de la periferia orașului, marele artist – sculptura Noul Icar din fața Consiliului Europei îi aparține – m-a rugat să-i arăt piața San Marco a Chișinăului. Care piață e pentru noi „Sfânta sfintelor”? Desigur, Piața Marii Adunări Naționale.
În 1990 am fost ales președinte al Comisiei de modificare a denumirii străzilor. În amintirea locului unde s-a desfășurat Marea Adunare Națională din 27 august 1989, s-a propus la una dintre primele ședințe ale Comisiei ca Piața Victoriei să devină PMAN. Și N. Costin a convins Consiliul că așa trebuie să fie. Un loc sfânt. Loc simbol. Loc greu de semnificații. Care a devenit azi o gunoiște. Dacă ar fi Nicolae Costin să o vadă, ar mai muri o dată.
– Aici, i-am spus oaspetelui meu, am stat în genunchi peste un milion de concetățeni, cerându-ne dreptul la Limbă, Alfabet, Istorie, Libertate.
Tot el mă întreabă dacă cei din corturi sunt țigani.
– Nu, îi spun. Sunt protestatari.
– Și de ce protestează?
– Ca să plece „asasinii” de la putere și să vină în locul lor cât mai curând „sfântul Dodon”, ca acesta să facă ordine.
– Și nu mai sunt alte locuri în Chișinău?
El nu-și imaginează ca în centrul Veneției, pe piața din San Marco – care e un simbol al Veneției – ar instala cineva niște corturi.
Ar fi o bătaie de joc și o lipsă totală de respect față de semeni, dar și față de sine.
Mă mai întreabă ca să mă lumineze:
– Þi-ai imagina cineva să pună niște corturi de acestea, cu hogeaguri, fără veceuri, în Piața Roșie din Moscova?... Sau în Piața Senatului din Sankt-Petersburg? Sau la poalele turnului Eiffel din Paris?...
– Păi, zic, acelea sunt capitale?! Noi mai avem până acolo…
I-am mai dăruit oaspetelui meu și câteva cărți despre Chișinău. Pe una – „Chișinăul meu” (alcătuitor – Nina Kataeva, Tipografia Centrală, PK Galeria SRL, 2015) – am răsfoit-o.
Cartea costă câteva sute de mii de lei și e plătită de Dorin Chirtoacă. Bravo lui, subvenționează cărți care ar vorbi de faptele mărețe și frumusețea unică ale orașului pe care-l conduce.
Doar că volumul e o culegere de înjurături la adresa primarului și a primăriei.
Nu putea lipsi din carte celebrul V. Stati. El e revoltat (la pag. 274) că din Chișinău au fost alungați toți rușii: „Orașul Chișinău a fost construit de ruși (în 1432, pe timpul lui Alexandru cel Bun – n.n.) și în oraș se vorbea, în principal, în limba rusă. Azi nu mai auzi limba rusă, deși oamenii au rămas aceiași”.
Lingvistul ar trebui să știe că cei care vorbeau până la 1989 înde ei rusește, cum limba română era interzisă, erau tot… moldoveni. E o crimă că au prins să comunice în limba părinților lor? Într-un oraș, care și la 25 de ani de independență, parcă ar fi o capitală de gubernie a Federației Ruse, numai V. Stati nu aude vorbindu-se rusește?
Igor Dodon zice despre D. Chirtoacă, cel care a subvenționat cartea: „În ultimii 20 de ani, mai ales cu anul 2007 (când primar a devenit D. Chirtoacă – n.n.), orașul pierde vertiginos din frumusețea, din măreția de altă dată”. „Orașul era minunat, până a fi ajuns însă pe mâna lui Chirtoacă”), el „deteriorându-se mai puternic, de la o zi la alta”.
Cu alte cuvinte, Chirtoacă hrănește câinii care să-l latre. Dodon mai zice: „De când a venit Chirtoacă, Chișinăul se află pe lista celor mai urâte orașe din lume” (la pag. 279).
Un alt „patriot”, Victor Borșevici, afirmă: „Chirtoacă nu-i orășean, el e un țăran păcătos „de aceea el nu înțelege sufletul orașului. Adică omul administrează ceva al cărui suflet nu-l înțelege”. „Tragedia Chișinăului e „că a ajuns pe mâinile unor oameni care nu îi înțeleg misiunea pe pământ”, zice fiul lui Ion Borșevici, concluzionând: „Chișinăul este un oraș internațional, el e compus din români și moldoveni”. În sfârșit, am ajuns și noi internaționaliști.
Iar Constantin Starâș îl numește pe Chirtoacă nespălat, pentru că Chișinăul e un oraș „nespălat”, făcând parte din orașele „blestemate”. El zice: „Chișinăul nu e oraș, pentru că în el locuiesc copiii mulgătoarelor și ai președinților de colhoz”. Adică noi cu dumneavoastră.
Deci, locul nostru, ca și al lui Chirtoacă, sugerează nepotul lui Bogdan Istru, e la țară, și ar fi bine să părăsim Chișinăul cât mai curând, să revenim în satele noastre, iar aici să-i lăsăm pe „adevărații orășeni”, alde N. Kataeva, V. Borșevici, C. Starâș.
O porcărie de carte. În care niște indivizi ne înjură pe banii noștri. Plătiți de Dorin Chirtoacă pentru ca să-l înjure pe Dorin Chirtoacă, dar și pe noi toți, intruși în „orașul lor”.
Desigur că meritul cel mai mare e și al Luciei Culev, care a găsit sfertul de milion de lei pentru o culegere care ar trebui să fie cartea de vizită a Chișinăului, ca cea mai urâtă capitală a planetei, unde niște oameni jegoși care seamănă cu corturile jegoase din centrul capitalei își bat joc de orașul Chișinău și de fiii de „țărănoi” care s-au mutat în orașul „lor” Chișinău, pe care noi îndrăznim să credem, de la Alexandru cel Bun încoace, că ne aparține.
A semnat sau dacă e mai corect - semnează Nicolae DABIJA.
Subsemnez și eu, fiindcă demult împărtășeam aproape aceleași idei, gânduri, care nu le puteam exprima așa de bine ca dumnealui.
Acum chiar sunt mulțumit și bucuros și cred că, mă va înțelege și domnul Florin Cristian Bota de la Teiuș de ce eu, i-am refuzat atunci cartea solicitată. În locul ei i-ași oferi cu drag, Fulgere în tunel, autor: Ciobanu, Valerian
Despre care în baza de date a Bibliotecii Naționale ”Vasile Alecsandri” din Chișinău se mai spune:
Titlu: Fulgere în tunel/ Valerian Ciobanu
Detalii publicare: Grafema Libris
Locul publicării: Chișinău
Anul Ediției: 2012
ISBN: 978-9975-52-125-3
Descriere: 134 p.
Limba: Română
Clasificare: 821.135.1(478)-3
I-ași oferi și ”Ultimul extraterestru”/ Valerian Ciobanu (Povestire S. F.)
Detalii publicare: Editura Labirint
Locul publicării: Chișinău
Anul Ediției: 2014
ISBN: 978-9975-122-20-7
Descriere: 64 p.
Limba: Română
Clasificare: 821.135.1(478)-3
sau și cu mai mare plăcere: ”Destăinuiri deasupra Carpaților”,(2016) tot din Chișinău! Din Chișinăul nostru românesc, nu cel rusesc.