Cum dracu să avem o clasă politică responsabilă atâta timp când noi nu suntem capabili să avem o societate civilă! Mă întreb de unde această resemnare mioritică. Cum am reușit să rămânem așa de nealterați în spiritul acesta al veșnicei resemnării?! Mă întreb și parcă se răsucesc toate celulele în mine. Cum naiba să nu fim călcați în picioare de toată lumea atât timp cât ne așezăm comod în postura de preș?! Acceptăm să fim înjosiți. Ba mai mult. Ne înjosim singuri! Cu un anume avânt demn de zicala capului plecat. Parcă cu o anume emfază ne autodefinim ca o națiune de hoți, leneși și tâmpiți. Ne arătăm cu degetul fără să privim o clipă dincolo de autocolantele lipite pe toate gardurile. Nu pot să nu mă revolt când știu că acest popor este unul foarte muncitor, care de multe ori face din căcat bici și reușește acolo unde alții au nevoie de milenii de continuitate. Când cunosc atâta lume cu pricipii sănătoase care pur și simplu se ascunde de teama de ridicol. Așa s-a ajuns! A fi un om cu principii e ridicol! Din delăsare ne plângem pe la colțuri și așteptăm de la alții să ne dea un strop de viață. Respirăm într-o pungă de teamă să nu fim auziți că trăim. Oare așa am ajuns?! Da!!!!
Am devenit un popor de mimi. Mimăm aproape orice. Chiar și propria existență. Avem nevoie de confirmări și aplauze prelungite. Nu mai știm când trăim și când nu. Dar așteptăm o confirmare de la cineva consacrat. Doar bătutul în cuie pare să dezmorțească cumva mulțimea. Dar și aici am început să-l mimăm pe Isus. Aplecăm capul a înțelegere. A resemnare.
Eu cred în viața aceasta! Eu vreau să trăiesc acum! Nu pot aștepta moartea pentru a fi! M-am săturat să fiu nefericit de propria mea abținere. De ce să nu cred în națiunea aceasta care a scos atâtea valori din colb. Hai să nu ne mai uităm în curtea vecinului! Să-i mângâiem capra și să ne privim în ochi. Să vedem cât de mult semănăm cu dacii. Dar trebuie să scoatem steagul cu trup de șarpe și cap de lup. Să ridicăm ochii din țărână și să ne privim munții. Să ne lucrăm câmpia și să împărțim pâinea așa cum am făcut-o de milenii. Hai să fim uniți într-o țară care nu are nevoie de granițe pentru a exista. Hai să ne trecem turmele peste munți! Hai să ne alegem în sfârșit conducătorii care ne merită! Ridicați-vă români! Prindeți-vă ca într-o horă a bunului simț românesc și izolați nemernicia! Hai să fim ceea ce am fost și mai mult decât atât! Hai să ne bucurăm de țara asta și să nu mai mimăm totul așa cum ne-au îndoctrinat comuniștii iar europenii au preluat din mers acest fel de a subjuga popoarele prin pierderea identității naționale. Nu uitați că sunteți aici cum nici un popor european nu a reușit niciodată! Neclintiți!
La naiba cu toate aceste infinte lălăieli televizate! Deschideți-vă inima de români! Nu mai trebuie să fiți slugile nimănui. Trăiți-vă bruma de viața! Nu mai așteptați cuminți o altă lume! Nici regii, nici împărații, nici măcar înalpreasfințiile lor nu cred în așa ceva. Dar mimeză pentru noi împărății ale cerurilor în care nu vom avea loc decât dacă îi slujim pe ei aici, pe pământ!
Hai să iesim în viață. Să nu ne mai prefacem că votăm, să nu mai mimăm democrația, să nu mai facem pe lupii moraliști, să nu mai așteptăm soluții de la alții! Haideți să redevenim popor! Atâta vă cer! Să înviați în viața asta!