mă trezesc, apoi lipesc tălpile de parchetul de lemn
te caut în prima rază de lumină care bate în geam
nu vreau să mă ridic, iar tu departe

primii pași mă duc spre tine
deschid toate ușile până când te zăresc
mâna mea atinge mâna ta

nu spunem nimic
stăm așa lipiți
ca doi prunci în uterul cald

acum iau micul dejun
din tine
nu am nevoie de suc natural de portocale
de semințe de in
sau de cremă de avocado cu pâine prăjită


știu că atunci când ne dezlipim
începe ziua
ea ne duce departe unul de celălalt

dar vine iar dimineața
lumina ei miroase a tandrețe
tălpile mele se lipesc din nou de parchet
te caut ca o somnambulă

te găsesc
te respir
mâinile se unesc ca într-o mică rugă

îmi iau micul dejun de iubire
lumina năvălește peste noi
mii de zile
aceeași rețetă