în casa bunicii crăciunul avea un parfum aparte
a mere coapte, turte cu nuci și scrijele
portocalele, un lux pe care mama și-l permitea rareori,
le puneam în brad minunâdu-ne de frumusețea lor,
erau cadoul perfect pentru noi

colindatul era aventura pe care o așteptam înfrigurați
tot anul, numărând zilele, apoi orele și minutele,
fiecare bănuț adunat însemna o comoară cu care
puteam să-mi cumpăr apoi stiloul chinezesc
admirat zile întregi în vitrina librăriei din centrul orașului

în grădina doamnei vântu de la scara b
Dumnezeu sădise cel mai frumos brad argintiu
am crescut în jurul lui iubind acele verzi
care ne-au zgâriat obrajii îmbujorați
în jocurile noastre eram la fel de înalți
copaci și copii deopotrivă

împreună cu sora mea am hotărât
că brăduțul trebuia să fie cu noi de craciun
nici n-am clipit cand l-am tăiat în noaptea aceea
l-am împodobit crezându-l fericit lăngă noi
abia când a început să plângă din ace
am știut că am ucis ceea ce am iubit mai mult
if you love somebody, let him free
a fost prima lecție de la viață

azi nu se mai aud colindele bunicii
nu mai împodobesc brazi vii
nu-mi mai doresc lucruri cu înfrigurarea de-atunci
habar n-am câte zile mai sunt până la crăciun
și nici nu-mi pasă
magia lui e captivă într-o poveste
pe care abia mi-o mai amintesc