toamna asta îmi face ochi dulci și zile senine
departe de noi gerul aspru și amocul plin de chiciură
departe chiar și ceața dimineților triste

frunze alergând isterice pe stradă
minute semănând revoltă
și frângeri de carmă devenită inutilă

***

jumătate de viață tăiată de jumătate de viață
sunt și eu o carte de joc într-o mână moartă
ale cărei detalii nu se mai disting

dacă o atitudine nu poate fi domesticită
trebuie repudiată la stâlpul infamiei
și lapidată pentru puterea exemplului

cu elanul tăiat și genunchii striviți
cu coatele sparte săgetând noroiul
îmi caut ochii scoși cu bună intenție

lacrimile cern depărtările
sângele lasă semne-n pădure
numai timpul ninge neutru