trecuseră și verile
acelea pustii & misterioase
ce păreau să nu se mai termine
chipuri albăstrii
ce nu-și mai găseau locul
la granița dintre viață și moarte
vara aceea nu a fost un joc
doar orizontul ne-a fost leacul
refuzul zorilor de a intra în alte anotimpuri
fără voia mea mă dedasem
unei vieți mult prea tragice
descrierea rănilor face greierii să cânte
să recenzeze universul buimac
durerea covîrșitoare a unei existențe precare
de la care nu mi-am permis să abdic regește
și nici propria mea voință de a așeza
lumea în ordine
mușcând din propriul eu
ca dintr-o pară zemoasă
culeasă de bunici pentru nepoți
direct din grădina lui adam
ultima reminiscență postmodernă
în caz că lumea se va sfâșia pe sine
pentru o pradă a nimănuia
adăpostind & vânzând un fel de sentimente
la aprozarul de peste drum
cu prețuri cuprinse între 3 și 10 lei
atât au nevoie îndrăgostiții pentru a atinge orizontul poemului
o sută de grame de nonșalanță pentru plânsetul lui ghilgamesh
șansa de a merge mai departe atingând palpitând
marea supraviețuire a unui gând revelat
nu trăiești pentru tine și nici pentru alții
marea supraviețuire este absurdul absintul absolutul clipei
murim –ai întrebat
murim -ți-am răspuns
strîngând din răsputeri centura meridianelor
știind că numai eu sunt acela
pot stinge groaza păsărilor dintr-un film de hitchcock
aducând liniștea în obiecte pline de sângele toreadorilor
e bine să te porți cu mănuși e cald& în anzi e iarnă grea
schiorii nu mai văd pârtia
nu mai aud cântecul condorului
pogorând abrupt de pe stânci
în cu totul alt trecut luptătorule
descrierea stărilor începe în tramvaiul 41
aceasta e forma de nevinovăție a verii boreale
imaculată față de masă pentru străini
vor veni prigoriile și-l vor ierta pe david lynch
chiar și nouă ni se va ierta puterea mult prea timidă
dorința sălbatecă & melancolică
un fel de virtute militară
nu se acordă false medalii
repetiția înaltului cînt de copertină de operă
leneșii interpreți neîntorși din vacanță