monede de aur
se scurg pe la cercevele
muchiile lor zimțate scrijelesc sticla
arborii se plimbă lent prin dimineața aceasta
mierle soprane trezesc pisicile
fata venită la bunici
alături
citește ascunsă între coperte
o foaie găsită printre petunii
simte o respirație în ceafă lunecând
pe umeri
are senzația de nailon pus peste gură
se ridică
o carte crește
crește
până ce ochiul meu
se preface în petunie – culorile ustură, nu aș fi crezut...
surâsu-i zimțat
scrijelește felia de cer prinsă-n cercevelele care nu-i pretind
nicio vamă

n-am mai avut o vacanță dintr-a șasea când
altă poveste m-a prefăcut în eroul ei negativ –
am dus flori fetei de la râu, furâdu-le dintr-o grădină
să fi știut că era a ei...!

pâinea și vinul capătă alte sensuri
aliturgice
și știu acum cursul de schimb al monedelor
dar nu-l scriu aici