uitat de lume și de Dumnezeu
am ajuns să-mi număr toate tăcerile
la noi acasă, iubirea era ca o haină trecea de cel mare la cel mic
și pe măsură ce creșteai și simțeai că nu te mai încape
o treceai la următorul, să nu se prăpădească
până cănd nu mai rămânea decât
urzeala
dar nici atunci nu era aruncată
era spălată și pusă bine pentru orice eventualitate
de aceea când m-am mărit și-am ieșit în lume
am tot așteptat o iubire rămasă mică altuia
și pentru că n-am mai avut nimic de primit
nici n-am avut ce să dau mai departe
și am umblat gol prin lume
fără să se vadă, fără să se știe
și mai ales
fără să fiu de folos cuiva...