bă..trezește-te..wake-up..cum să mai spun..diable wake-up..mâine ai lansare!..ce..ce..p..eana mea..cine...mă urc într-un cot în noapte...soția, prima care e cherchez..pufăie nevinovată..cine mă ceartă..nu disting..or fi ceva interferențe mormăi și dau cu cornu în pernă..dar iar zbiară bă scoală-te, te umblă fără umbră și bărbierește-te cu ceasul de mână ce l-ai stricat acu treizeci de ani, cadou de la tac-tu...iar mă ridic în puterea nopții și în capul oaselor..nimic nou, nevasta pufăie...trenul intră în gară la linia unu, vă rugăm poftiți în bagaje...mmaau mi-e somn, dar cine mă tot deranjează, știu că am mâine lansarea unor poeme mai lungi ca numele tău..ca numele cui? Iar aud vedenii, și pleoapele mele miros ceva necurat, necuviincios, o coapsă, o lămâie nefeliată și stoarsă cu mâna..ptiu..iar dorm pe partea nepotrivită a visului...dar tot aud...băăă, trezește-te că azi ai lansare..ok, ok...mormăi și mă trezesc într-o cabină de probă în chiloți (ai mei) cu pantaloni mei pe cui, cu alții noi în mână, îi îmbrac din instinct, mi-s buni, trag perdeaua și strig cu speranță Gabi..mi-s buni cred, ea apare..da, iau și un tricou ?..ia că de ce nu...bă azi ai lansare!..iar aud vocea aceea pițigăiată enervantă stridentă..dar chiar și acum în miezul zilei când iau un pantalon într-o cabină de probă..unde adorm instantaneu...aud, domnul nu plecați acasă?..ce..ce..noi închidem, nu mai puteți sta aici în cabina de probă, e noapte chiar iarnă și iedera uitați s-a urcat pe cabină, pe dumneavoastră...noroc că aud niște tocuri..aveți o șansă, plecați cu soția dumenavoastră și cu un premiu de la noi de câte mii de euro vreți! Ea vine cu un tricou, îl probez bombănind unde-s banii..ce bani...Premiu!..ce premiu?..bine..bine...mă dezmeticesc...bine...bine..hai la lansare..de parcă aș lansa un ditamai portavion al României...ajung..peste vreo trei ore..cam cât face Dunărea de la Galați..sau mai muuult....bă trezește-te, încă nu știu cine mă strigă..Gata, am ajuns la lansare, stau la o masă, mulți flutură o carte viu colorată, eu am scris ! Se pare că place, dar cineva mă strigă și după ce tot s-a terminat..bă trezește-te! Și e așa multă apă, ocean..aș tot dormi, dar e vocea aceea enervantă, bă trezește-te că ai lansare..bine bine bombăn și mă cufund în ocean să nu mai aud, să nu mai respir. O vreme.