se întîmplă cîte o dimineață cînd mă trezesc
într-o stare de luciditate mai sfîșietoare decît
orice descarcerare
îmi dau seama că m-am sălbăticit în asemenea hal
că atunci cînd merg pe stradă nu mai știu
cum să țin mîinile lîngă trup în așa fel încît să nu par
umbra unui copac sub care îți tragi răsuflarea apoi
mergi mai departe
umbra unui mormînt pe care l-ai curățat mai mult compulsiv
pentru că știi că acolo e cineva drag dar nu mai știi cum arată
sincer îți spun nu mai știu cum
să țin mîinile lîngă trup în așa fel încît
să nu par că aș cere oameni
țigări la bucată
30 de lei în avans pentru cartea mea cu autograf
iertare
sau două minute să-mi spui
cum o mai duci

și mă cuprinde un dor de oameni
ca atunci cînd bei fără-ncetare trei zile cu toate că știi
că trezirea va fi mai cruntă decît orice titlu executoriu
mi-aș petrece tot restul zilelor făcînd fapte bune
cu speranța stupidă că se va alege un papă
care va spune că și cei mărunți sunt demni de cinstea altarelor
sau mi-aș face din piept o covrigărie
cu doi angajați care vă servesc la cald
de tejghea sprijinit în coate v-aș întreba
dacă aveți bani potriviți
dacă nu
v-aș face cu ochiul complice
dați omului ce este al omului
și lui dumnezeu mai vedeți voi