Iată-mă
uite-mă
minune uitată în urban în
dreptunghi
osos și blând dreptunghiul
din mijlocul camerei
gigant
tolănită doar
un fetus în marele nimic sclipitor

putrezește lângă
ceaiu' de lămâie și limba-soacrei
cearșafu' pleznește a tutun cu gust de bărbat
că shau nu știe să se omoare pe balcon el mă
i-am zis să se omoare pe balcon ca lumea dar
nu nu nu
suntem decadenți noi mâncăm
gnocchi printre vise
ne căutăm câteodată cu picioarele în scrum
găsim găsim
ba agrafe de copilărie ouch ba

doar atât

tocmai ce m-am întors de la un
curs de masaj de trei zile
de trei zile vă spun
ai nevoie de mine
băăăăăăăăăi
aveți nevoie de mine
degetul meu mic e
erectus spinae al vostru
ca în păpușile alea de lemn
vi-l vâr în cur că să
pășiți înainte
SUNT IMPORTANTÃ OKAY?

O să învăț fac un duș mă trezesc
dar înainte
vreau să îmi scobesc o nouă poezie
una mai postmodernistă așa ca resturile de
șaormă vegetariană dintre dinți
SUNT IMPORTANTÃ OKAY?!

Joia trecută îmi imaginăm cum ar fi ca eu și Jochen
pe Jochen îl cunoașteți deja
să ne fermentăm în placenta unei femei
foarte foarte grase
cam cât bulevardul Mamaia și treișpe expandări ale universului
să facem o instalație oamenii să vadă
doi legați la ochii deloc crocanți
burta ei plutind în jurul ideei de noi
sărut în lichid amniotic

ar trebui să fie fumătoare, zice Jochen
evident