praful a fost este și a rămas blazonul neamului meu
uneori nici atâta cât să vărs lacrimi fără șir
aflând despre cei în care credeam
că pot deveni oameni respectabili
pentru care să plângă până și țepeș
că erau de fapt ticăloșii
de pe aneantizantul bulevard al țepelor
din viitoarea capitală a româniei
după cum am găsit într-un manuscris apocrif
scris probabil nu din Voia lui Þepeș
care niciodată nu se urca
cu un etaj mai sus pentru a nu-l bârfi turcii de ziariști
pentru douăjde mii de euro plătiți din bani publici
după ce a fost depășit bugetul corpului de control
i-ha i-ha-ha interjecția de argou
cu osârdie omisă din lecțiile de istorie
care între altele
nu se mai practică
spun
aceasta
citând
codul civil napoleonean art oo7
soldatul nelămurit de împărat
are dreptul să-și aleagă singur moartea
NAPOLEON
NU
ȘI-A
PUTUT
SINGUR
ALEGE
MOARTEA
m.o.
inima
precum tastatura defectă a ordinatorului
dictează sentimentele și moartea
sigur
eu știu mai multe pentru cel care vrea numai de zece
chiar și tu în clipa de auschwitz poți muri primul
fără să bănui cât va plânge cel care va veni printre ruine
la eventualele negocieri A - 7713
în ultimă instanță moartea e un fel de piață
eu am ales aurul smirna și tămâia
morrison hendrix & sânmărtean
căruia fiul meu i-a stat în brațe
precum atlanticul atlanților
despre care platon a scris
că au existat