tristețea nu vine niciodată cînd o aștepți
ca atunci cînd cineva moare și ai avea nevoie să plîngi
ci mai degrabă-ntr-o zi însorită
cînd stai și fumezi într-o curte pustie
din reflex te dai după colțul casei să nu te vadă bunicul
și te întrebi unde să arunci chiștocul în așa fel încît să nu lași urme
el n-a știut niciodată că tu fumezi
apoi gîndul că nu mai e te lovește în moalele capului
dar nu te doare
se înfige în moalele capului ca o caia într-o copită proaspăt
pilită
te-ai fi așteptat ca cei ce nu mai sunt să-ți aducă eliberarea
să poți face lucruri pe care altfel nu le-ai fi făcut
dar nu
într-o zi ca asta îi găsești pe toți viermuind sub coastele tale
de parcă inima ta ar fi o frunză uriașă de dud
iar cei ce-ți lipsesc - gogoși de mătase