La sfârșit ce rămâne?
doar zațul durerii
atâtea imagini amestecate ce nu se pot suporta
e normal ca din tot ce a fost să se țeasă un fel de
penumbră
în care sufletele noastre suferinde tresar
ca două păsări speriate, ghemuite în întuneric.

Dragul meu, tot ce-a fost va rămâne, aidoma umbrei
aidoma părerii,
iluzii,plăcere, durere și răni
încet se vor contopi,
poate nu știi ce-a fost, poate nu știu
noi încă ne temem de noi
la fel cum ultimele noastre cuvinte au fost
ca lamele unor săbii.