muncim zdravăn aici
iubito
la fel de săraci ca înainte
sătui de porecle
prin care ni se aerisesc măruntaie
ori capete de balauri
dar nu singuri
alergăm bezmetici prin furtuna de fulgi
tu geamandură cu sâni dezveliți eu
marele râu însumat
așteptându-L, în mare
despre vremea rămasă, unde totul se poate
doar albim dormitoare

***

uneori am impresia că îți semăn
și deschid un șantier
peste alt șantier
să fii mândră de mine
să-mi poți spune zilnic cum va fi vremea
să-mi răscolească amintirile
știu că nimic nu mă poate reține
cu o asemenea inimă
prinvindu-te lipăind cu tălpile
în ploaia căzută
în cântecul ce adună melcii
la întâmplare
din panglici cleioase, sclipitoare

***

doar obiceiul ghicitului a mai rămas
soldat căzut prizonier
la o margine de oraș
răsucit dintr-un aer mirat
și eu adâncit într-o liniște cum pajiștea
năpădită de păpădie
încăpem cu greu într-o piele
iubito
două căi interzise către pian

*