mi-aș dori să îmi spună cineva la mulți ani
dar nu există niciun expeditor să cheltuiască o brumă de tandrețe
pentru toamna din oasele mele rele
atâția ani au mers la trap peste mine ca o herghelie de iepe sure cu ochi albaștri
fiindcă m-am născut într-o iarnă cenușie cu cer spălăcit
din copilărie nu am mai avut o zi de naștere sărbătorită
nici vreun Crăciun sau Paște
de parcă lumea voia să mă împingă cu barosul mai repede în pământ
atât de mult am ținut la toți eram rădăcina de cicoare greu de smuls
îi iubeam frumos cu gândul mereu ca apa șipotului curat
le duceam flori și dulciuri preparate de mine
știam pe dinafară zilele de naștere ale rudelor
în sfârșit i-am spălat și eu la fund pe copii și pe bătrâni dar azi
nimeni nu-mi șterge lacrimile zi de zi
ei spun că trebuie să îmi accept soarta deși nu am greșit nimic
ei spun că singurătatea e un lucru normal
de ce vor să fiu sfânta lor
ar fi fost așa bine să fiu păcătoasă n-aș fi mâncat doar apă cu pâine
aș fi avut televizor și radio și poate și o floare de ziua mea
mă trezesc în orice zi cu pleoape umflate nu mă mai recunosc în oglindă
îmi simt măruntaiele tocate ca vinetele coapte pe toate părțile
sunt mai rău ca pruncii cu lenjeria plină de urină acră nespălată și nepieptănată
mă amestec cu gonoaiele menajere
dar simt o sete de viață aloe vera
e ziua mea copilul meu
sunt copilul pe care nu l-am născut fiindcă nu am avut bărbat
și nicio noapte de dragoste sau de război