poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-06 | |
uneori mă întreb ce s-a ales
din cei care odată au însemnat ceva pentru mine și din care acum n-a rămas decît un nume ca o rămășiță de glonț în jurul căreia s-a cicatrizat pielea oare au ajuns ce-au visat oare sunt mulțumiți cu cei ce le sînt alături oare își aduc aminte ca mine doar lucruri frumoase chiar dacă s-au întîmplat cît au tras aer în piept sînt sigur că dacă ne-am întîlni ne-am recunoaște fără să stăm pe gînduri ca un fierar japonez care știe cu ochii închiși cît fier a forjat în sabia lui dacă ar ajuta cu ceva m-aș ruga sfîntului columban să le înmulțească pîinea și berea nu-mi fac iluzii cei care sînt acum lîngă mine au trebuit să lase pe alții în urmă unii spun că ceea ce ne deosebește de animale e limbajul inteligența sufletul sau degetul opozabil eu cred că ceea ce ne face oameni e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta să însemne atît de mult pentru atît de puțini
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate