întrebările ies la suprafață încolăcind firele tăcerilor
de ce? cum ? când ? unde ?
frica naște din sămânță sau e perenă ?
e scrisă în genomul animal ?
nu știu dacă o trestie se teme că v-a fi frântă
dar în ochi poți citi teama,
dorința de a o rupe la fugă,
ca o izbăvire din ghearele lașității
eliberare ce istovește
și dacă loveam eu primul ?
cuvintele de multe ori dor mai tare
de aceea am grija și la mâini și la cuvinte
sufletul meu e un câmp cu eoliene
ce nu răspund la violență
ele se învârt și transformă ura
în ceva bun
dar și mortal în același timp
nu aș sfătui pe nimeni să-încerce cu mâna
puterea ce zace în bateriile pline